hier weiter zum Artikel:
https://www.jungewelt.de/artikel/472835.rechtsruck-in-quito-%C3%BCberfall-auf-botschaft.html
LA TRAGEDIA DELLA LIBIA
By CptHook On 02 Aprile 2024
Larry Romanoff – Blue Moon of Shanghai
CHINESE ENGLISH FRENCH ITALIANO ROMANIAN
Questa è una di una lunga serie di storie tragiche che coinvolgono l’imperialismo statunitense e la disinformazione dei media. Come per tutte le altre, dovete mettere da parte tutte le sciocchezze che avete letto nei media occidentali sulla Libia e sul suo presidente, Moammar Gheddafi, e imparare alcune verità.
Il 14 novembre 1969, Muammar Gheddafi saluta la folla per la prima volta dopo il rovesciamento della monarchia libica. Gamma-Keystone / Getty Images. Fonte
Gheddafi divenne leader della Libia con un colpo di stato incruento contro il vecchio re Idris [1], che era stato insediato dalle potenze imperiali dopo l’ultima guerra e che era stato più che disposto a cedere tutte le risorse petrolifere della Libia alle multinazionali occidentali in cambio del suo “regno“. L’Occidente non ha mai perdonato Gheddafi per questo, e lo ha costantemente demonizzato nei media, ha imposto molti tipi di sanzioni contro il Paese e, in generale, ha fatto del suo meglio per punirlo per decenni per la perdita del suo Re Burattino. I media americani vi diranno il contrario, ma questa è la causa principale dell’ostilità occidentale nei confronti di Gheddafi e della Libia.
“La fine del governo [di Re Idris] avvenne solo un decennio dopo la scoperta del petrolio in Libia, uno sviluppo che aveva trasformato la nazione desertica, per lo più arida, da uno dei Paesi più poveri in uno dei più potenzialmente prosperi…, i libici sembravano essersi sistemati sotto un’autocrazia benigna. Il re portò il suo Paese ad una stretta alleanza con la Gran Bretagna e gli Stati Uniti” [2].” Tutto era stato architettato nella City di Londra, con le compagnie petrolifere straniere che possedevano tutti i beni petroliferi della Libia; questa fu la causa del colpo di Stato.
Un tempo la Libia era una bella nazione, ricca e prospera, e facilmente, una delle più progressiste dell’Africa. Oggi è una zona disastrata di povertà, miseria, malattie e illegalità, grazie alla “guerra umanitaria” inventata dagli Stati Uniti. La storia è semplice, come molte altre: il leader di una nazione ha sottovalutato la brutalità selvaggia degli ebrei di fronte alla disobbedienza politica e alla minacce economica ai loro soldi e alle loro multinazionali, e l’intera nazione ne ha pagato il prezzo.
C’è anche da aggiungere che Israele ha sempre odiato sia la Libia che Gheddafi, ma non aveva la capacità militare di infliggere particolari danni al paese; quindi, come al solito, si è servito dell’esercito statunitense per fare il suo lavoro. I media internazionali di proprietà ebraica e il governo statunitense compiacente hanno condotto per decenni una campagna di propaganda negativa contro la Libia, convincendo gran parte della popolazione mondiale che questa nazione facesse parte di un “asse del male“. Non è mai stato così.
Nel 1984 alla Libia attribuita la responsabilità di una sparatoria contro una donna poliziotto a Londra. Questa versione dei fatti presenta numerosi problemi, al punto che un documentario televisivo britannico ne attribuì la morte alla CIA e probabilmente anche all’organizzazione criminale ebraica Mossad; comunque, per la maggior parte delle persone la Libia era colpevole, semplicemente perché era la Libia. Il potere della propaganda. L’arresto era stato “montato” e l’ondata di propaganda anti-Libia nei media fu estrema, sebbene non sembrassero risultare esistessero prove a sostegno della responsabilità attribuita alla Libia. Secondo il quotidiano britannico The Guardian:
“il giudice ha detto che risultava che l’imputato fosse in custodia della polizia al momento della sparatoria… [3].” Poi si legge che il Regno Unito avrebbe “riaperto” il caso [4]. Ma, infine: “La polizia ha comunicato cheun libico che le autorità britanniche sospettavano di aver ucciso un agente di polizia durante le proteste contro il regime di Muammar Gheddafi è stato rilasciato perché le prove contro di lui avrebbero potuto violare la sicurezza nazionale…,sebbene sia stato raccolto ‘materiale sufficiente per identificare i responsabili’, non è stato possibile presentarlo in tribunale…, il materiale chiave non è stato reso disponibile per l’uso in tribunale in forma probatoria per motivi di sicurezza nazionale“, ha dichiarato la polizia londinese in un comunicato. Ma dopo una revisione da parte della polizia, si legge nel comunicato, “i pubblici ministeri hanno deciso che non c’erano prove ammissibili sufficienti per accusare l’uomo [5].”
Alcuni anni prima, un volo della Libyan Airlines era stato abbattuto nello spazio aereo egiziano da aerei da guerra israeliani [6], [7], [8]. Alla notizia dell’abbattimento dell’aereo di linea libico e della morte dei civili, Golda Meir, allora Primo Ministro di Israele, elogiò il suo capo di stato maggiore per il successo ottenuto e disse: “Voglio dirti che non solo ti apprezzo, ma ti ammiro!” [9], [9a]. Gli israeliani hanno parlato di un caso di errata identificazione. Non è chiaro se i giornalisti statunitensi si siano mai chiesti perché i soldati israeliani lungo il Canale di Suez stessero sparando missili terra-aria contro un aereo di linea civile, indipendentemente dalla sua identità [10].
Ma la tragica storia della Libia è iniziata seriamente negli anni ’90, quando il Presidente degli Stati Uniti Ronald Reagan organizzò una massiccia campagna aerea in collaborazione con il Regno Unito, con lo scopo approssimativo di “dare una lezione alla Libia“. I fatti che portarono a quell’attacco aereo non hanno mai ricevuto attenzione in Occidente; ci è stata invece fornita una versione totalmente inventata che era nell’interesse degli Stati Uniti e di Israele promuovere. In breve, la Libia fu accusata di aver fatto esplodere un bar in Germania e di aver ucciso un militare americano, che portò al violento bombardamento di Reagan sulla Libia. Gheddafi si dichiarò innocente al riguardo e i fatti successivi dimostrarono che diceva la verità. Non c’è mai stata alcuna prova che collegasse la Libia a quella bomba. Quando gli accusati furono finalmente processati nel 1997, non c’era nulla che li collegasse alla Libia, ma c’erano prove sostanziali che puntavano in altre direzioni e sembrava certo che la Libia fosse stata incastrata dal Mossad di Israele.
All’epoca, Israele nutriva da anni rancori nei confronti della Libia e voleva lanciare un proprio attacco aereo, ma concluse che la Libia era troppo lontana e troppo ben difesa per valere il rischio. Questo gettò le basi per un’operazione sotto falsa bandiera che rivelò di grande successo. Alcuni ebrei israeliani si recarono in Libia con passaporti falsi, con la scusa di essere commercianti di tappeti, e apparentemente affittarono degli alloggi vicino al palazzo di Gheddafi. Cosa ancora più importante, gli alloggi erano avevano una linea diretta dal palazzo al Mediterraneo, dove le navi statunitensi erano costantemente al largo per intercettare le comunicazioni libiche. Gli ebrei avevano portato con sé alcune apparecchiature di trasmissione radio direzionale e approfittarono della loro posizione per trasmettere false informazioni sull’intenzione dei libici di compiere un qualche atto terroristico contro gli americani, di piazzare una bomba da qualche parte. I dettagli furono abilmente forniti agli americani attraverso queste trasmissioni e, dopo un certo periodo di tempo, i dettagli di questo piano furono fatti trapelare e si dedusse che il luogo fosse la Germania. Successivamente il Mossad inviò un paio di suoi agenti in un bar tedesco e fece esplodere una bomba che provocò la morte un militare americano.
Naturalmente, la colpa fu immediatamente attribuita a Gheddafi e il piano di Israele ebbe successo: Reagan bombardò la Libia. La distruzione fu notevole, in gran parte finalizzata a uccidere Gheddafi, se possibile. La maggior parte dei siti presi di mira nei bombardamenti non erano militari ma civili, tra cui la casa e gli uffici di Gheddafi. Lui sopravvisse, ma alcuni suoi figli no.
Il modo in cui il Mossad israeliano ha ingannato gli Stati Uniti per attaccare la Libia è stato descritto in dettaglio dall’ex addetto ai casi del Mossad Victor Ostrovsky in “The other side of deception” (L’altra faccia dell’inganno), il secondo dei due libri rivelatori che ha scritto dopo aver lasciato i servizi segreti esteri di Israele” [11].
Poco tempo dopo, un volo statunitense della Pan American fu distrutto da una bomba sopra Lockerbie, in Scozia, e ne fu incolpata la Libia. Il coinvolgimento della Libia in quella tragedia non è mai stato provato, e la mia ipotesi è che si trattasse di un’altra operazione sotto falsa bandiera del Mossad. Alcuni gruppi accusarono i palestinesi e altri di essere i responsabili, ma dubito che avessero i mezzi per compiere questa operazione. Non è il caso di soffermarsi sui dettagli di questo evento, poiché i molti particolari possono essere facilmente verificati online.
Il London Times accusò apertamente il governo di aver insabbiato la verità. Un articolo riportava una dichiarazione di Christine Grahame, membro del Parlamento scozzese, che affermava:
“Esistono molti ‘interessi particolari’ che si sono fortemente opposti profondamente a questo appello perché sanno che farebbe un notevole passo avanti verso l’esposizione della verità dietro Lockerbie“.
Un professore di legge coinvolto nel processo affermò che c’erano state “forti pressioni” da parte del Dipartimento di Giustizia per porre fine al processo di appello, perché non volevano che le informazioni fossero rese pubbliche. Questi e molti altri esperti hanno a lungo messo in dubbio le cosiddette “prove” presentate al processo originale, sostenendo che era chiaramente impossibile che un solo uomo avesse compiuto un simile attacco.
Due libici furono stati arrestati e accusati del crimine. Uno fu rilasciato per mancanza di prove, l’altro fu condannato. L’accusa presentò un testimone che dichiarò che il libico “colpevole” era stato visto da diverse persone in un determinato giorno mentre in un negozio di Malta acquistava abiti, gli stessi che risultavano essere stati utilizzati per avvolgere la bomba che aveva distrutto il volo Pan Am. Poi, però, il libico accusato fornì la prova inconfutabile di essere stato in Europa, lontano da Malta, nei giorni in questione, e si scoprì che il governo statunitense aveva pagato al testimone 2 milioni di dollari per la sua testimonianza. Inoltre, molti osservatori erano convinti che la CIA avesse manomesso le prove rimanenti. Gli esperti hanno sempre dubitato delle prove utilizzate per condannare al-Megrahi e delle affermazioni secondo cui un solo uomo avrebbe potuto compiere un attacco così mortale. Ancora più grave è stata l’esibizione di un circuito stampato nuovo e perfettamente intatto, prodotto come prova del meccanismo usato per far esplodere la bomba; gli esperti di esplosivi hanno unanimemente ridicolizzato l’affermazione che un detonatore collegato a una bomba che ha distrutto un intero aereo, sarebbe sopravvissuto all’esplosione senza danni apparenti.
Il giudice che presiedeva il processo riconobbe che questi fatti “presentavano un serio problema” per l’accusa, ma dichiarò comunque colpevole il libico. Le trascrizioni dell’intero processo lo confermano: accuse formulate che si sono rivelate false, prove offerte che si sono rivelate inventate, il giudice che comunque ammette seri dubbi sulla veridicità delle affermazioni, ma emette un verdetto di colpevolezza nonostante i fatti. Se non avete letto queste trascrizioni, dovreste farlo; vi apriranno gli occhi in un modo che le mie parole non possono fare. La determinazione degli israeliani e degli americani a incolpare la Libia sarà evidente in tutta la sua stupidità, così come i pregiudizi politici della corte.
Il prigioniero condannato chiese un appello e un nuovo processo, che avrebbe dovuto essere concesso secondo la legge. Purtroppo, un appello avrebbe portato alla luce le molteplici ingiustizie del processo originale e molte nuove prove che non solo avrebbero dimostrato che il tribunale originale era sotto un’intensa influenza politica statunitense e israeliana, ma avrebbero anche aperto la porta a fatti che avrebbero implicato paesi diversi dalla Libia nell’attentato. Così, il tribunale, nel tentativo di risparmiare agli Stati Uniti e a Israele una violenta condanna mondiale, offrì all’uomo un’alternativa: lo avrebbero liberato, come gesto umanitario, con la scusa di aver contratto il cancro e di avere solo pochi mesi di vita, se avesse rinunciato al processo di appello legale e fosse tornato in Libia. E avesse tenuto la bocca chiusa. Purtroppo ha accettato l’offerta e la verità non si saprà mai. In Scozia c’era un ampio consenso sul fatto che, in cambio del suo rimpatrio, al-Megrahi avesse rinunciato a un appello che avrebbe messo in luce un grave errore giudiziario [12].
La maggior parte degli americani si è bevuta la storia e ha protestato violentemente contro il rilascio di questo “sanguinario assassino“, ma la maggior parte degli americani ignora i fatti della maggior parte delle cose che coinvolgono il proprio governo, e sono davvero pochi quelli che si prendono la briga di fare le proprie ricerche e scoprire la verità. In questo caso, la verità è che la Libia non era responsabile dell’attentato. Tuttavia, l’immagine del Paese era stata irrimediabilmente offuscata in questo processo, ponendo le basi per la sua successiva distruzione per mano di queste stesse persone.
E siamo seri. Un assassino di massa fa esplodere un aereo e uccide quasi 300 persone, ma voi lo rilasciate rapidamente per motivi “umanitari” perché non si sente bene. Non è molto probabile.
Come riportato dal quotidiano britannico The Independent, la signora Grahame del Parlamento scozzese dichiarò:
“Il rilascio del cosiddetto attentatore di Lockerbie era atteso da tempo, perché il caso contro di lui era politicamente pilotato [13], [14].”
Torniamo alla Libia e a Gheddafi. Sotto il regno filo-occidentale Idris, gran parte della popolazione libica viveva in baracche di lamiera ondulata. Gheddafi cambiò tutto questo, affermando che una casa decente era “un diritto umano naturale“. La Libia aveva l’unica moneta al mondo interamente sostenuta dall’oro: il dinaro libico. Dopo molte discussioni, Gheddafi aveva convinto il suo governo a distribuire alla popolazione del Paese 20 dei 60 miliardi di dollari di riserve in contanti, come una sorta di “bonus petrolifero”. Sotto Gheddafi, la Libia non era solo prospera, ma anche progressista, di gran lunga lo Stato più illuminato dell’Africa. Tutta l’istruzione era universale e gratuita, compresa l’università e, come in Iraq, gli studenti ricevevano lo stipendio e tutte le spese durante gli studi all’estero. Anche l’assistenza sanitaria era universale e gratuita, così come l’acqua e l’elettricità, la benzina per le auto era quasi gratuita e i cittadini potevano ottenere prestiti senza interessi per la casa e per altri scopi. A tutti i libici che volevano avviare un’attività agricola venivano dati gratuitamente un terreno, una casa e tutte le forniture necessarie. L’elettricità era gratuita per tutti e la benzina per le auto era quasi gratis [15]. I nuovi sposi ricevevano dal governo 50.000 dollari americani per l’acquisto della prima casa. Nei primi decenni di governo di Gheddafi i tassi molto alti di senzatetto, povertà e analfabetismo che caratterizzavano il Paese furono stati quasi azzerati. In totale, l’Indice di Sviluppo Umano della Libia era superiore a quello di 2/3 dei Paesi del mondo. Gheddafi prese in mano la banca centrale libica, salvò riserve di oro e contanti per 150 miliardi di dollari e liberò il Paese dal debito [16].
La Libia era rinomata per la sua uguaglianza di genere, senza restrizioni per le donne, che erano libere di lavorare e vestirsi come volevano; i diritti delle donne erano i più avanzati del continente. Gheddafi istituì un “Ministero delle donne” per garantire l’uguaglianza di genere e, in onore delle donne, formò uno speciale gruppo di guardie di palazzo femminili. È vero che erano solo cerimoniali, ma erano indicativi del rispetto che Gheddafi e i libici in generale avevano per le donne, anche se i media ebraici occidentali non si sono fatti scrupolo di presentare questo fatto come una prova delle perversioni sessuali di Gheddafi. Il britannico The Guardian si spinse fino a pubblicare un articolo sorprendentemente stupido e perverso sostenendo – senza alcuna prova a sostegno – che queste guardie di palazzo “rivelano un’immagine di controllo spietato e di vite distrutte” [17]. In realtà, però, Gheddafi era un leader così progressista che l’ONU aveva pianificato di assegnargli una medaglia in una seduta speciale delle Nazioni Unite, proprio per riconoscere l’illuminato progresso sociale della Libia. Questo avveniva solo due settimane prima che gli Stati Uniti iniziassero la loro “guerra umanitaria” che ha distrutto il Paese – la cosiddetta “primavera araba“.
Il problema era che Gheddafi era un po’ troppo “progressista“, in settori che gli Stati Uniti e i banchieri ebrei internazionali disapprovavano. Ad esempio, l’Africa era l’unico continente in cui gli Stati Uniti non avevano basi militari. Gheddafi vedeva queste basi per quello che erano, una colonizzazione militare strisciante del continente che avrebbe portato solo a spargimenti di sangue. Così, ogni volta che gli Stati Uniti offrivano a un Paese africano 3 milioni di dollari per il permesso di costruire una base militare, Gheddafi offriva loro 5 milioni di dollari per rifiutare. E quando i banchieri ebrei del Fondo Monetario Internazionale e della Banca Mondiale volevano prestare denaro per assistere la colonizzazione occidentale dell’Africa, Gheddafi creò una Banca Regionale Africana, alimentata con 30 miliardi di dollari del suo stesso denaro, proprio per tenere queste nazioni fuori dalle grinfie degli avvoltoi. Queste azioni erano destinate a procurargli dei nemici potenti.
Ma due ultimi atti segnarono il destino di Gheddafi e della Libia. Il primo contro gli interessi stranieri, soprattutto americani, britannici e francesi, che controllavano ancora le preziose riserve di petrolio della Libia. Gheddafi dichiarò pubblicamente che la Libia avrebbe dovuto nazionalizzare la sua industria petrolifera, togliendo il controllo agli stranieri e portandolo nelle mani del suo paese, in modo che i benefici delle risorse sarebbero andati ai cittadini libici piuttosto che alle multinazionali straniere. Quasi tutti i Paesi del mondo che hanno compiuto questo passo sono stati distrutti dal governo statunitense e dai banchieri ebrei della City di Londra, e la Libia non avrebbe fatto eccezione. L’ultimo atto progressivo – e pericoloso – fu la dichiarazione che la Libia non avrebbe più prezzato e venduto il greggio solo in dollari, ma che avrebbe accettato pagamenti in tutte le valute. E questa, come si dice, è stata la goccia che ha fatto traboccare il vaso. Gheddafi aveva appena intrapreso queste azioni quando la CIA iniziò a infiltrarsi in Libia, cercando “dissidenti“, “combattenti per la libertà” e altro e lanciò una guerra interna contro il governo libico. Per la maggior parte i cosiddetti combattenti per la libertà non erano affatto libici, ma prigionieri di Al-Qaeda che gli Stati Uniti avevano rilasciato dalle loro prigioni di tortura in Iraq a condizione che partecipassero a questa guerriglia inventata in Libia. Naturalmente, il governo libico fu stato costretto a rispondere a questi attacchi terroristici di matrice straniera, e a quel punto la macchina della propaganda si mise in moto, accusando Gheddafi di “fare la guerra ai suoi stessi cittadini“. E, naturalmente, il governo statunitense, amico degli oppressi di tutto il mondo, fu costretto a rispondere e a difendere i poveri cittadini libici dal loro presidente “dittatore pazzo“.
Il sostegno mondiale per una guerra totale era scarso, ma l’ONU acconsentì all’istituzione da parte degli Stati Uniti di una zona di interdizione al volo, che avrebbe dovuto impedire agli aerei libici di bombardare i civili libici. Naturalmente, la Libia non stava facendo nulla di simile; stava bombardando le postazioni dei ribelli stranieri che stavano commettendo atti terroristici nel Paese, ma all’epoca pochi lo sapevano. Le uniche nazioni disposte a partecipare a questa imperdonabile ingiustizia furono l’Inghilterra e la Francia, che avevano entrambe ingenti investimenti nell’industria petrolifera libica ed erano restie a contemplarne la nazionalizzazione. Ma questo era sufficiente per un inizio. E una volta iniziata, la Libia ha sofferto di quello che gli Stati Uniti hanno definito “mission creep” (avanzata strisciante rende bene l’idea, N.d.T.), ovvero l’attività di interdizione al volo originaria si trasformò molto rapidamente in una guerra totale in cui l’intera infrastruttura civile libica è stata quasi completamente distrutta e il Paese portato all’anarchia.
Gli Stati Uniti sono andati ben oltre la creazione di una no-fly zone. Per prima cosa hanno distrutto tutti gli aerei e le basi aeree libiche nell’intero Paese. Hanno bombardato ripetutamente la casa e il quartier generale di Gheddafi, nel chiaro tentativo di ucciderlo, hanno attaccato l’intera capacità militare della Libia in ogni modo, distruggendo veicoli blindati, navi, basi, rifornimenti di carburante, qualsiasi cosa che potesse rendere possibile la difesa del proprio Paese. All’inizio gli Stati Uniti affermarono che non c’era alcuna “mission creep“, ma questo è poco più di uno scherzo di cattivo gusto. Gran parte del mondo condannò le azioni degli Stati Uniti e del Regno Unito, ma la ragione per cui la maggior parte dell’opinione pubblica non si oppose strenuamente fu l’efficace propaganda di demonizzazione portata avanti prima dell’invasione. Gli ebrei hanno inventato il marketing bellico e da decenni sono specializzati in questo, la guerra è solo un altro prodotto. Naturalmente, l’attacco alla Libia era illegale secondo tutte le leggi nazionali e internazionali.
Il Presidente Obama non aveva alcuna autorità per dichiarare guerra alla Libia, né dalle Nazioni Unite né dal suo stesso governo. Un Presidente degli Stati Uniti ha bisogno di un atto del Congresso per scatenare una guerra, ma la Casa Bianca di Obama ha sostenuto che mesi di bombardamenti a tappeto non costituivano una “guerra” e che fornire a mercenari stranieri armi pesanti, droni, lanciamissili, carri armati, artiglieria e altri armamenti non equivaleva nel complesso a “scatenare ostilità“. Pertanto, non c’è stata alcuna guerra e non è stato necessario richiedere l’approvazione del Congresso. Sia la CIA che il Mossad israeliano sono stati pesantemente coinvolti nel minare la Libia dall’interno, fornendo volumi crescenti non solo di armi di piccolo calibro, ma anche di artiglieria, missili e attrezzature pesanti in grado di fare gravi danni. È stata una delle guerre di guerriglia meglio equipaggiate che il mondo abbia mai visto. I ribelli stranieri hanno ricevuto addestramento, istruzione, leadership, tutto il necessario per infliggere il massimo danno dall’interno mentre le grandi potenze distruggevano la Libia dall’alto. Quella piccola nazione non ha mai avuto una possibilità.
Oggi la Libia è un disastro completo. I servizi sociali sono inesistenti, così come l’istruzione e l’assistenza sanitaria. I banchieri ebrei hanno preso il pieno controllo del settore petrolifero libico, lasciando le restanti porzioni del Paese all’anarchia. Il mondo non ne è al corrente a causa dell’oscuramento totale delle notizie sulla Libia, ma i banchieri hanno preso tutto il petrolio libico, senza lasciare nulla al Paese – e prendendolo gratis. È esattamente quello che stanno facendo in Iraq, semplicemente rubando tutte le risorse naturali di una nazione.
Dopo che il Paese è stato sequestrato dai banchieri ebrei della City di Londra, la Libia è diventata un disastro umanitario. Anche l’istruzione è cessata, essendo ancora libera ma inaccessibile in quella che era essenzialmente una zona di guerra permanente. Tutto si è disintegrato e la popolazione del Paese è tornata in povertà e vive nel caos [18]. Anche la parità di genere è stata sospesa.
Come tocco finale, e per mettere la ciliegina sulla torta finanziaria, siamo stati informati che uno dei primissimi atti dei “ribelli”, dopo aver ucciso Gheddafi, è stato quello di istituire una nuova Banca Centrale Libica di proprietà ebraica a immagine e somiglianza della FED statunitense. Si tratta di ribelli competenti, che di giorno combattono una guerra e di notte pianificano un nuovo mondo bancario internazionale [19], [20]. Forse dopo la guerra gli Stati Uniti non li faranno tornare nelle prigioni di tortura dell’Iraq e potranno diventare tutti consulenti finanziari per Goldman Sachs. Purtroppo, la nuova “Banca Centrale” libica non era in alcun modo collegata ai ribelli stranieri, ma è stata creata dagli stessi banchieri ebrei che possiedono la FED statunitense – quasi certamente i Rothschild, i Warburg e la solita banda di sospetti. Non va dimenticato che la “vecchia” banca centrale libica conteneva più di 60 miliardi di dollari in oro che ora sono stati confiscati – rubati – da questi stessi banchieri e non saranno mai più rivisti. Inoltre, gli Stati Uniti hanno confiscato più di 30 miliardi di dollari di depositi libici in banche statunitensi e di altri Paesi, e anche quel denaro è scomparso per sempre. Se si è abbastanza potenti e si hanno gli amici giusti, la guerra è davvero molto redditizia.
La Libia è solo un altro esempio di come l’unico vero crimine al mondo sia quello di andare contro “l’interesse nazionale” degli Stati Uniti. L’omicidio va bene, la tortura va bene, il genocidio viene ignorato. Ma non si deve mai andare contro gli interessi commerciali dell’impero. Dovrebbe essere ormai chiaro a tutti che ciò che è accaduto in Libia non è stato altro che una guerra di conquista coloniale combattuta per il petrolio, travestita da crociata per la vita e la libertà dell’Occidente. Nessuno crede che gli Stati Uniti abbiano agito per la prospettiva di atrocità di massa contro la popolazione libica. Era solo per il petrolio.
Per non dimenticare, la Libia è stata bombardata con le stesse scorie nucleari dell’Iraq, che causeranno indicibili sofferenze umane, producendo cancro e difetti alla nascita nella popolazione per le generazioni a venire [20a]. Nel tragico assalto contro il popolo libico, gli Stati Uniti hanno sparato centinaia di missili da crociera e migliaia di proiettili d’artiglieria contenenti testate all’uranio impoverito che hanno ricoperto gran parte della Libia di una polvere radioattiva che sta già mostrando i risultati strazianti così evidenti in Afghanistan, Iraq, Jugoslavia e Palestina. I missili Tomahawk contengono ciascuno 360 kg di uranio arricchito e plutonio, residui delle scorte di rifiuti nucleari degli Stati Uniti. Con un tempo di dimezzamento di 4,5 miliardi di anni, questi sottoprodotti radioattivi causeranno miseria per sempre. È una guerra nucleare con un altro nome.
Una volta entrati ufficialmente nel Paese, hanno catturato Gheddafi e, in una deliziosa celebrazione dell’arroganza, hanno fatto circolare un video di qualcuno che gli sparava in testa e lo uccideva, per la gioia di Hillary Clinton che in seguito si è vantata (ridendo): “Siamo venuti, abbiamo visto, è morto” [21]. Donna affascinante. Alla notizia della morte del colonnello Gheddafi, il presidente Obama, grande cristiano americano e premio Nobel per la pace, ha dichiarato che si trattava di “un giorno epocale” e ha reso omaggio ai “nostri uomini e donne in uniforme“, dicendo senza neppure riprendere fiato al mondo che grazie a loro “innumerevoli vite sono state salvate“. Alla fine, Hillary Clinton ha avuto ancora più da dire, come tipico dell’ipocrisia e della mancanza di vergogna americana. Tra i suoi commenti più preziosi: “Sono orgogliosa di stare qui sul suolo di una Libia libera. Gli Stati Uniti sono stati orgogliosi di stare al vostro fianco nella vostra lotta per la libertà e continueremo a stare al vostro fianco mentre continuate questo viaggio. Questo è il momento della Libia. Questa è la vittoria della Libia e il futuro appartiene a voi“.
Quando vedo cose del genere, mi ritrovo a sperare con tutto il cuore che esista un Dio e che ci sia un Inferno, e che tutte queste persone ci vadano.
Immagine in primo piano:
Il leader libico Muammar Gheddafi cammina davanti a un quadro nell’ufficio del Presidente della Commissione europea Romano Prodi a Bruxelles in questa foto di file del 27 aprile 2004. REUTERS/Commissione europea/Handout. Fonte
*
Gli scritti di Larry Romanoff sono stati tradotti in 32 lingue e i suoi articoli sono stati pubblicati su più di 150 siti web di notizie e politica in lingua straniera in più di 30 paesi, oltre a più di 100 piattaforme in lingua inglese. Larry Romanoff è un consulente aziendale in pensione e un uomo d’affari. Ha ricoperto posizioni dirigenziali senior in società di consulenza internazionali e possedeva un’attività di import-export internazionale. È stato professore in visita presso la Fudan University di Shanghai, presentando casi di studio in affari internazionali a classi EMBA senior. Il signor Romanoff vive a Shanghai e attualmente sta scrivendo una serie di dieci libri generalmente legati alla Cina e all’Occidente. È uno degli autori che contribuiscono alla nuova antologia di Cynthia McKinney “When China Sneezes”. (Chapt. 2 — Dealing with Demons).
Il suo archivio completo può essere visto
https://www.bluemoonofshanghai.com/ e https://www.moonofshanghai.com/
Può essere contattato a:
2186604556@qq.com
*
Link: https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/10648/
Scelto e tradotto (IMC) da CptHook per ComeDonChisciotte
*
NOTES/RIFERIMENTI tutti in inglese
[1] King Idris I: The forgotten first and last king of Libya
https://www.trtworld.com/magazine/king-idris-i-the-forgotten-first-and-last-king-of-libya-37392
[2] KING IDRIS, OUSTED IN ’69 BY QADDAFI, DIES IN CAIRO
[3] Gaddafi minister found jointly liable for 1984 killing of PC Yvonne Fletcher
[4] UK may reopen Libya embassy killing case
https://www.aljazeera.com/news/2011/8/27/uk-may-reopen-libya-embassy-killing-case
[5] Libyan freed over killing of Yvonne Fletcher ‘for reasons of national security’
[6] When Israel Shot Down a Libyan Passenger Plane, but Refused to Take Responsibility
[7] ISRAELIS DOWN A LIBYAN AIRLINER IN THE SINAI, KILLING AT LEAST 74; SAY IT IGNORED WARNINGS TO LAND
[8] Forgotten History: The Case of Libyan Arab Airlines Flight 114
[9] I saved this original quote, but the Internet has been scrubbed of it and no current links exist.
[9a] Bad Lands: A Tourist on the Axis of Evil by Tony Wheeler
[10] The Israeli Deception That Led to the Bombing of Pan American Flight 103 Over Lockerbie
[11] The Israeli Deception That Led to the Bombing of Pan American Flight 103 Over Lockerbie
[12] Lockerbie Bombing Suspect Released and Controversy Grows
[13] Christine Grahame: Al-Megrahi is home. And he is innocent
[14] Christine Grahame: Lockerbie bomber Al-Megrahi is home. And he is innocent
[15] Gaddafi’s Libya
[16] Ten Reasons Libya Under Gaddafi Was a Great Place to Live
https://www.africanexponent.com/post/ten-reasons-libya-under-gaddafi-was-a-great-place-to-live-2746
[17] Gaddafi’s ‘Amazonian’ bodyguards’ barracks quashes myth of glamour
https://www.theguardian.com/world/2011/sep/07/gaddafis-amazonian-bodyguards-barracks
[18] Education in Libya is free but inaccessible
https://mena.fes.de/blog/e/education-in-libya-is-free-but-inaccessible
[19] Libyan Rebels Form Their Own Central Bank
https://www.cnbc.com/id/42308613
[20] Wow That Was Fast! Libyan Rebels Have Already Established A New Central Bank Of Libya
[20a] Depleted uranium in children
[21] Hillary Clinton “We Came, We Saw, He Died” (Gaddafi)
*
Questo articolo può contenere materiale protetto da copyright, il cui uso non è stato specificamente autorizzato dal proprietario del copyright. Questo contenuto è reso disponibile in base alla dottrina dell’uso equo e solidale ed è destinato esclusivamente a scopi educativi e informativi. Non è previsto alcun uso commerciale di questo contenuto.
LARRY ROMANOFF: La tragédie libyenne
La tragédie libyenne, par Larry Romanoff
Traduction: Maria Poumier
CHINESE ENGLISH FRENCH ROMANIAN
Cet article fait partie d’une longue série d’histoires tragiques impliquant l’impérialisme américain et la désinformation des médias. Comme pour toutes les autres, vous devez mettre de côté toutes les bêtises que vous avez lues dans les médias occidentaux sur la Libye et son président, Mouammar Khadafi, et découvrir certaines vérités.
Le 14 novembre 1969, Mouammar Kadhafi salue la foule pour la première fois depuis le renversement de la monarchie libyenne. Gamma-Keystone / Getty Images. Source
Khadafi est devenu le dirigeant de la Libye par un coup d’État sans effusion de sang contre le vieux roi Idriss[1], qui avait été installé sur le trône par les puissances impériales après la dernière guerre mondiale, et qui avait été plus que disposé à céder toutes les ressources pétrolières de la Libye aux multinationales occidentales en échange de son “royaume”. L’Occident n’a jamais pardonné cela à Khadafi et l’a constamment diabolisé dans les médias, imposant de nombreuses sanctions contre le pays, et a généralement fait de son mieux pour le punir pendant des décennies pour la perte de son roi fantoche. Les médias américains vous diront le contraire, mais c’est là la cause profonde de l’hostilité occidentale à l’égard de Khadafi et de la Libye.
“La fin du règne [du roi Idris] est intervenue une décennie seulement après la découverte du pétrole en Libye, un événement qui a transformé cette nation désertique, en grande partie stérile, de l’un des pays les plus pauvres en l’un des plus potentiellement prospères. Les Libyens semblaient s’installer dans une autocratie bienveillante. Le roi orientait son pays vers une alliance étroite avec la Grande-Bretagne et les États-Unis”[2] Tout avait été conçu à partir de la City de Londres, les compagnies pétrolières étrangères possédant tous les actifs pétroliers de la Libye – ce qui fut la cause du coup d’État.
La Libye était autrefois un beau pays, riche et prospère, et de loin l’une des nations les plus progressistes d’Afrique. Aujourd’hui, c’est une zone sinistrée où règnent la pauvreté, la misère, la maladie et l’anarchie, grâce à la “guerre humanitaire” inventée de toutes pièces par les États-Unis. L’histoire est simple, comme la plupart des histoires : le dirigeant d’une nation avait sous-estimé la brutalité sauvage des Juifs face à la désobéissance politique et aux menaces économiques pesant sur leur argent et leurs multinationales, et c’est la nation tout entière qui en a payé le prix.
De même, Israël a toujours détesté la Libye et Khadafi, mais n’avait pas la capacité militaire d’infliger des dommages particuliers au pays ; alors, comme d’habitude, ils ont utilisé l’armée américaine pour faire le travail à leur place. Les médias internationaux à capitaux juifs et le gouvernement américain complaisant ont mené pendant des décennies une campagne de propagande négative contre la Libye, convainquant une grande partie de la population mondiale que cette nation faisait partie d’un “axe du mal”. Il n’en a jamais été ainsi.
En 1984, la Libye fut accusée d’avoir tiré sur une policière à Londres. Cette version des faits posait de nombreux problèmes et un documentaire de la télévision britannique a établi un lien entre ce décès et la CIA, et probablement aussi avec l’organisation criminelle juive Mossad, mais pour la plupart des gens, la Libye était coupable simplement parce qu’il s’agissait de la Libye. C’est le pouvoir de la propagande. L’arrestation avait été entachée d’irrégularités, et le flot de propagande anti-Libye dans les médias a été extrême, mais la responsabilité de la Libye n’était étayée par aucune preuve. Selon le Guardian britannique, “le juge a déclaré que bien que l’accusé ait été en garde à vue au moment de la fusillade proprement dite…”[3] . Puis on a appris que le Royaume-Uni allait “rouvrir” l’affaire [4]. Mais finalement : “Un Libyen que les autorités britanniques soupçonnaient d’avoir tué une femme policière lors de manifestations contre le régime de Mouammar Kadhafi a été libéré, car les preuves retenues contre lui auraient pu porter atteinte à la sécurité nationale, a déclaré la police. Bien que “suffisamment d’éléments permettant d’identifier les responsables” aient été recueillis, ils n’ont pas pu être présentés au tribunal. “Les éléments clés n’ont pas été mis à la disposition du tribunal sous forme de preuves pour des raisons de sécurité nationale”, a déclaré la police métropolitaine dans un communiqué. Mais après examen par la police, les procureurs ont décidé qu’il n’y avait “pas suffisamment de preuves admissibles pour inculper l’homme”[5].
Il y a quelques années, un avion de la Libyan Airlines a été abattu dans l’espace aérien égyptien par des avions de guerre israéliens. [6][7][8]En apprenant la destruction de l’avion de ligne libyen et la mort des civils, Golda Meir, alors Premier ministre d’Israël, a félicité son chef d’état-major pour son succès et s’est exclamée : “Je tiens à vous dire que je ne me contente pas de vous apprécier, je vous admire ! [9] [9a]Les Israéliens ont parlé d’une erreur d’identification. On ne sait pas si les journalistes américains ont jamais demandé pourquoi les soldats israéliens le long du canal de Suez tiraient des missiles sol-air sur un avion de ligne civil, quelle que soit son identité.[10]
Mais l’histoire tragique de la Libye a véritablement commencé dans les années 1990, lorsque le président américain Ronald Reagan a organisé une campagne aérienne massive en collaboration avec le Royaume-Uni, dans le but approximatif de “donner une leçon à la Libye”. Les faits qui ont conduit à cet assaut aérien n’ont jamais retenu l’attention de l’Occident ; on nous a en fait servi une version totalement inventée qu’il était dans l’intérêt des États-Unis et d’Israël de promouvoir. En bref, la Libye a été accusée d’avoir fait exploser une bombe dans un bar en Allemagne et tué un soldat américain, ce qui a valu à Reagan de bombarder violemment la Libye. Khadafi a clamé son innocence à cet égard, et des faits ultérieurs ont prouvé qu’il disait la vérité. Il n’y a jamais eu de preuve reliant la Libye à cette bombe. Lorsque les accusés ont finalement été jugés en 1997, rien ne permettait de les relier à la Libye, mais des preuves substantielles pointaient dans d’autres directions, et il semblait certain que la Libye avait été piégée par le Mossad israélien.
À l’époque, Israël nourrissait des griefs à l’encontre de la Libye depuis plusieurs années et voulait lancer son propre assaut aérien, mais avait conclu que la Libye était trop éloignée et trop bien défendue pour que le jeu en vaille la chandelle. Cela a ouvert la voie à une opération sous fausse bannière qui s’est avérée éminemment fructueuse. Des Israéliens se sont rendus en Libye avec de faux passeports en prétendant être des marchands de tapis et ont apparemment loué des locaux près du palais de Khadafi. Plus important encore, ces emplacements se trouvaient en ligne directe entre le palais et la Méditerranée, où des navires américains se trouvaient constamment au large, interceptant les communications libyennes. Les Israéliens avaient apporté avec eux du matériel de transmission radio directionnelle et ont profité de leur position pour transmettre de fausses informations sur l’intention des Libyens de commettre une sorte d’acte terroriste contre les Américains, de poser une bombe quelque part. Les détails ont été habilement transmis aux Américains par le biais de ces émissions et, au fil du temps, les détails de ce plan ont été divulgués et l’on a déduit qu’il s’agissait de l’Allemagne. Le Mossad a alors envoyé deux agents dans un bar allemand et a fait exploser une bombe qui a réussi à tuer un soldat américain.
Bien entendu, la responsabilité de Khadafi a été immédiatement imputée à Khadafi, et le plan d’Israël a été couronné de succès, Reagan bombardant la Libye à mort. Les destructions ont été considérables et visaient en grande partie à tuer Khadafi si possible. La plupart des sites visés par les bombardements n’étaient pas des sites militaires mais civils, y compris la maison et les bureaux de Khadafi. Il survécut mais pas ses enfants.
“La manière dont le Mossad israélien a piégé les États-Unis pour qu’ils attaquent la Libye a été décrite en détail par Victor Ostrovsky, ancien collaborateur du Mossad, dans The Other Side of Deception (Mossad : Un agent des services secrets israéliens parle), le deuxième des deux livres révélateurs qu’il publia après avoir quitté le service de renseignement extérieur d’Israël” [11].
Peu de temps après, un vol américain de la Pan American fut détruit par une bombe au-dessus de Lockerbie, en Écosse, et la Libye en fut accusée. Il n’y a jamais eu de preuve de l’implication de la Libye dans cette tragédie, et je pense qu’il s’agissait d’une autre opération sous faux drapeau du Mossad. Certains groupes ont accusé les Palestiniens et d’autres d’être responsables, mais je doute qu’ils aient eu les moyens de mener à bien cette opération. Il n’est pas nécessaire de s’attarder sur les détails de cet événement ici, car les nombreux détails peuvent être facilement vérifiés en ligne.
Le London Times n’a pas hésité à accuser le gouvernement de dissimuler la vérité au plus haut niveau. Dans un article, on peut lire que Christine Grahame, membre du Parlement écossais, avait déclaré : “Il y a un certain nombre d’intérêts particuliers qui se sont profondément opposés à ce que nous fassions appel de façon à approfondir l’enquête parce qu’ils savaient que cela contribuerait considérablement à exposer la vérité derrière Lockerbie”.
Un professeur de droit impliqué dans le procès a affirmé que le ministère de la justice avait exercé de “fortes pressions” pour mettre fin à la procédure d’appel parce qu’il ne voulait pas que les informations soient rendues publiques. Ces experts, ainsi que de nombreux autres, doutent depuis longtemps des prétendues “preuves” présentées lors du procès initial et affirment qu’il est manifestement impossible qu’un seul homme ait pu perpétrer un tel attentat.
Deux Libyens furent arrêtés et accusés du crime. L’un d’eux fut relâché faute de preuves, l’autre a été condamné. L’accusation a obtenu un témoin qui a déclaré que le Libyen “coupable” avait été vu par plusieurs personnes un jour donné en train d’acheter des vêtements dans un magasin de Malte, des vêtements identiques à ceux qui avaient été utilisés pour envelopper la bombe qui avait détruit le vol de la Pan Am. Mais ensuite, le Libyen accusé a fourni la preuve formelle qu’il se trouvait en Europe, loin de Malte, aux dates en question, et il a été révélé que le gouvernement américain avait payé le témoin 2 millions de dollars pour son témoignage. En outre, de nombreux observateurs étaient convaincus que la CIA avait falsifié les preuves restantes. Les experts ont toujours douté des preuves utilisées pour condamner al-Megrahi et des affirmations selon lesquelles un seul homme aurait pu commettre un attentat aussi meurtrier. Plus grave encore, une nouvelle carte de circuit imprimé parfaitement intacte a été produite comme preuve du mécanisme utilisé pour faire exploser la bombe ; les experts en explosifs ont ridiculisé unanimement l’affirmation selon laquelle un détonateur attaché à une bombe qui a détruit un avion entier, survivrait à l’explosion sans le moindre dommage apparent.
Le juge qui présidait l’audience a reconnu que ces faits « posaient un grave problème » à l’accusation, mais il a néanmoins déclaré le Libyen coupable. Toutes les transcriptions du procès se lisaient de la même manière ; les accusations qui ont été prouvées fausses, les preuves fournies dont il a été prouvé qu’elles avaient été fabriquées, le juge dans chaque cas admettant de sérieux doutes sur la véracité de toutes les assertions de l’accusation, mais produisant un verdict de culpabilité en dépit des faits. Si vous n’avez pas lu ces transcriptions, vous devriez le faire ; elles vous ouvriront les yeux d’une manière que mes paroles ne sauraient le faire. La détermination des Israéliens et des Américains pour imputer le crime à la Libye sera évidente dans toute sa stupidité, tout comme les préjugés politiques de la cour.
Le condamné a interjeté appel et a demandé un nouveau procès, qui aurait dû lui être accordé en vertu de la loi. Malheureusement, un appel aurait mis en lumière les multiples injustices du procès initial ainsi que de nombreuses preuves nouvelles qui auraient non seulement prouvé que le tribunal d’origine avait été soumis à une influence politique intense des États-Unis et d’Israël, mais aurait aussi ouvert la porte à des faits qui auraient impliqué certains pays autres que la Libye dans les bombardements. Ainsi, la cour, dans une tentative pour épargner aux États-Unis et à Israël une condamnation mondiale intense, a offert à l’individu en question une alternative : ils le libéreraient, comme un geste humanitaire sous prétexte qu’il avait contracté le cancer et qu’il n’avait plus que quelques mois à vivre, s’il renonçait à son recours judiciaire et retournait en Libye. Et s’il se taisait, évidemment. Malheureusement, il a accepté l’offre, et la vérité ne sera jamais connue. Il y avait un large consensus en Écosse pour qu’en échange de son rapatriement al-Megrahi renonce à faire appel, ce qui aurait révélé une grave erreur judiciaire. [12]
La plupart des Américains ont gobé toute l’histoire et ont protesté violemment contre la libération de ce « meurtrier sanglant », mais la plupart des Américains ignorent généralement les faits impliquant leur propre gouvernement, et malheureusement peu se donnent la peine de faire leurs propres recherches et d’apprendre les vérités. Dans ce cas, la vérité est que la Libye n’était pas responsable des bombardements. Cependant, l’image du pays avait été irrévocablement ternie dans ce processus, préparant le terrain pour sa destruction ultérieure aux mains de ces mêmes personnes.
D’ailleurs, soyons sérieux. Un meurtrier de masse fait sauter un avion et tue près de 300 personnes, puis on le libère rapidement pour des raisons « humanitaires » parce qu’il ne se sentirait pas bien ? Pas trop probable, franchement.
Selon le UK Independent, Mme Grahame, du Parlement écossais, a déclaré : « La libération du soi-disant terroriste de Lockerbie était attendue depuis longtemps, car son inculpation était politiquement motivée. » [13][14]
Revenons à la Libye et à Khadafi. Sous le roi Idriss intronisé par l’Occident, une grande partie de la population libyenne vivait dans des cabanes en tôle ondulée. Khadafi a changé tout cela en affirmant qu’un logement décent était « un droit naturel de la personne ». La Libye avait la seule monnaie au monde qui était entièrement adossée à l’or – le dinar libyen. Après de nombreuses discussions, Khadafi avait convaincu son gouvernement de distribuer 20 milliards de dollars des 60 milliards de dollars de réserves en espèces du pays à la population, en guise de « prime au pétrole ». Sous Khadafi, la Libye n’était pas seulement prospère, elle était progressiste, c’était de loin l’État le plus éclairé d’Afrique. Toute l’éducation y était universelle et gratuite, y compris l’université et, comme en Irak, les étudiants recevaient des salaires et des remboursements pour leurs dépenses pendant leurs études à l’étranger. Tous les soins de santé étaient également universels et gratuits, tout comme l’eau et l’électricité, avec l’essence pour les voitures presque gratuite, et les citoyens pouvaient obtenir des prêts sans intérêt pour le logement et à d’autres fins. Tout Libyen voulant se lancer dans l’agriculture recevait des terres, une maison et toutes les fournitures nécessaires gratuitement. L’électricité était gratuite pour tous, et l’essence pour les voitures était presque gratuite. [15] Les nouveaux mariés recevaient 50 000 $ américains du gouvernement pour s’acheter leur première maison. Les anciens indices très élevés de sans-abri, de pauvreté et d’analphabétisme du pays ont presque disparu dans les premières décennies du règne de Khadaffi. Au total, l’indice de développement humain de la Libye était supérieur aux 2/3 des pays du monde. Khaddafi a pris le contrôle de la banque centrale libyenne, économisant 150 milliards de dollars de liquidités et d’or, et le pays n’avait plus de dettes[16].
La Libye était réputée pour son égalité des sexes, sans aucune restriction imposée aux femmes, qui étaient libres de travailler et de s’habiller à leur guise. Les droits des femmes étaient les plus avancés du continent. Khadafi a institué un « ministère des femmes » pour assurer l’égalité des sexes et, en l’honneur des femmes, il a formé un cadre spécial de femmes gardes du palais. Il est vrai que c’était une garde cérémonielle, mais elles témoignaient du respect que Khadafi et les Libyens avaient généralement pour les femmes, bien que les médias (juifs) occidentaux se soient délectés de présenter cela comme une preuve des perversions sexuelles de Khadafi ; le UK Guardian a publié un article étonnamment stupide et pervers affirmant, sans preuve à l’appui, que ces gardes du palais « révèlent une image de contrôle impitoyable et de vies brisées ». [17] Mais en fait, Khadafi était un dirigeant si progressiste que l’ONU avait prévu de lui remettre une médaille lors d’une séance spéciale des Nations Unies, spécifiquement pour reconnaître le progrès social éclairé de la Libye. C’était seulement deux semaines avant que les États-Unis ne commencent leur « guerre humanitaire » qui a détruit le pays – le soi-disant « printemps arabe ».
Le problème était que Khadafi était un peu trop « progressiste », dans des domaines où les banquiers juifs américains et internationaux désapprouvaient la chose. D’une part, l’Afrique était le seul continent où les États-Unis n’avaient pas de bases militaires. Khadafi a vu ces bases pour ce qu’elles étaient, une colonisation militaire rampante du continent qui ne mènerait qu’à un bain de sang. Ainsi, chaque fois que les États-Unis ont offert à un pays africain 3 millions de dollars pour la permission de construire une base militaire, Khadafi leur a offert 5 millions de dollars s’ils refusaient. Et lorsque les banquiers juifs du FMI et de la Banque mondiale ont voulu prêter de l’argent pour aider à la colonisation occidentale de l’Afrique, Khadafi a créé une Banque régionale africaine, dotée de 30 milliards de dollars de ses fonds propres, spécifiquement pour garder ces nations hors des griffes des vautours. Ces actions devaient lui générer de puissants ennemis.
Mais il y a eu deux derniers facteurs qui ont scellé le sort de Khadafi, et celui de la Libye aussi. Le premier était que les intérêts étrangers, principalement américains, britanniques et français, contrôlaient encore les précieuses réserves de pétrole de la Libye. Khadafi a déclaré publiquement que la Libye devrait nationaliser son industrie pétrolière, en retirant le contrôle aux étrangers et en le prenant entre les mains de la Libye afin que le bénéfice des ressources de la nation profite aux citoyens libyens plutôt qu’aux multinationales étrangères. Presque tous les pays du monde qui ont pris cette mesure ont été détruits par le gouvernement américain et les banquiers (juifs) de la ville de Londres, et la Libye ne ferait pas exception. Le dernier acte progressiste – et dangereux – de Khadfafi fut une déclaration selon laquelle la Libye ne vendrait plus de pétrole brut uniquement en dollars américains et n’accepterait plus toutes les devises en paiement. Et là, comme on dit, c’est la goutte qui a fait déborder le vase. Khadafi avait à peine pris ces mesures lorsque la CIA a commencé à infiltrer la Libye, à rechercher des « dissidents », des « combattants de la liberté » et autres, et à fomenter une guerre interne contre le gouvernement libyen.
La plupart des soi-disant combattants de la liberté n’étaient pas libyens du tout, mais étaient des prisonniers d’al-Qaïda que les États-Unis ont libérés de leurs prisons de torture en Irak à condition qu’ils participent à cette guérilla fabriquée de toutes pièces en Libye. Bien sûr, le gouvernement libyen a été forcé de réagir à ces attaques terroristes initiées à l’étranger, après quoi la machine de propagande est passée à la vitesse supérieure, accusant Khaddafi de « faire la guerre à ses propres citoyens ». Et bien sûr, le gouvernement américain, l’ami des opprimés partout dans le monde, a été obligé de répondre et de défendre les pauvres citoyens de la Libye contre leur président « dictateur fou ».
Il y avait peu de soutien mondial pour une guerre totale, mais l’ONU a accepté d’autoriser les États-Unis à établir une zone d’exclusion aérienne, qui serait destinée à empêcher les avions libyens de bombarder les civils libyens. Bien sûr, la Libye ne faisait rien de tel; elle bombardait les sites rebelles étrangers qui commettaient des actes terroristes dans le pays, mais peu de gens étaient au courant à l’époque. Les seules nations désireuses de participer à cette injustice impardonnable étaient l’Angleterre et la France qui avaient toutes deux d’énormes investissements dans l’industrie pétrolière libyenne et répugnaient à envisager leur nationalisation. Mais c’était suffisant pour un début. Et une fois mise en place la zone d’exclusion aérienne, la Libye a souffert de ce que les États-Unis ont appelé une « dérive de la mission », ce qui signifie que l’activité d’interdiction de vol initiale est rapidement devenue une guerre totale où toute l’infrastructure civile de la Libye a été presque totalement détruite et le pays conduit à l’anarchie.
Les États-Unis sont allés bien au-delà de la création d’une zone d’exclusion aérienne. Ils ont d’abord détruit tous les avions et les bases aériennes libyennes dans tout le pays. Ils ont bombardé à plusieurs reprises la maison et le siège du gouvernement de Khadafi dans des tentatives claires de tuer l’homme. Les États-Unis ont attaqué toute la capacité militaire de la Libye de toutes les manières possibles, détruisant les véhicules blindés, les navires, les bases, les approvisionnements en carburant, tout ce qui pourrait rendre la défense de son pays possible. Les États-Unis ont d’abord prétendu qu’il n’y avait pas de « dérive de la mission », mais ce n’était guère plus qu’une mauvaise blague. Une grande partie du monde a condamné les actions des États-Unis et du Royaume-Uni, mais la raison pour laquelle la plupart des publics en général ne s’y sont pas fortement opposés était l’effet de la propagande de diabolisation efficace qui avait été menée avant l’invasion. Ce sont des Juifs qui ont inventé le marketing de guerre et qui se sont spécialisés dans cette activité pendant des décennies. La guerre n’est qu’un produit parmi d’autres. Bien sûr, l’attaque contre la Libye était illégale, selon toutes les lois nationales et internationales.
La Libye avant et après la guerre. Photo de la Libye : Twitter
Le président Obama n’avait pas le pouvoir de faire la guerre à la Libye, ni en passant par l’ONU, ni de son propre chef. Un président américain exige un vote du Congrès pour mener une guerre, mais la Maison-Blanche d’Obama a affirmé que des mois de bombardement total ne constituaient pas une « guerre », et que fournir des mercenaires étrangers avec des armes lourdes, des drones, des lance-missiles, les chars, l’artillerie et tout le reste en matière d’armes n’équivalaient pas collectivement à « mener des hostilités ». Par conséquent, il n’y avait pas de guerre, et pas besoin de se soucier de l’approbation du Congrès. La CIA et le Mossad d’Israël ont été fortement impliqués dans la destruction de la Libye de l’intérieur, fournissant des volumes croissants non seulement d’armes légères, mais aussi d’artillerie, de missiles et d’équipements lourds qui pouvaient causer de graves dommages. C’était l’une des guérillas les mieux équipées au monde. Les rebelles étrangers ont reçu une formation, des instructions, un leadership, tout le nécessaire pour infliger le plus de dégâts de l’intérieur pendant que les grandes puissances détruisaient la Libye depuis les airs. Cette petite nation n’a jamais eu de chance.
Aujourd’hui, la Libye est un désastre complet. Les services sociaux sont inexistants, tout comme l’éducation et les soins de santé. Les banquiers (juifs) ont pris le contrôle total du secteur pétrolier libyen, livrant les parties restantes du pays à l’anarchie. Le monde n’en est pas conscient en raison du blocage total des informations couvrant la Libye, mais les banquiers se sont emparés de tout le pétrole libyen, ne laissant rien au pays – et, en toute liberté. C’est exactement ce qu’ils font en Irak, ils volent, simplement, toutes ses ressources naturelles à n’importe quel pays.
Après que le pays a été détourné par les banquiers de la ville de Londres, la Libye est devenue une catastrophe humanitaire. Même l’éducation a cessé, étant toujours libre mais inaccessible dans ce qui est essentiellement une zone de guerre permanente. Tout s’est désintégré, le peuple de la nation a plongé de nouveau dans la pauvreté et vit dans le chaos[18].
Enfin, et pour couronner le tout, nous avons été informés que l’un des tout premiers actes des « rebelles », après avoir tué Khadafi, a été d’établir une nouvelle banque centrale libyenne appartenant à des Juifs, à l’image miroir de la FED américaine. Ce sont des rebelles compétents ; ils mènent une guerre le jour et la nuit planifient un nouveau monde de banques internationales. [19][20] Peut-être que les États-Unis ne les obligeront pas à retourner dans les prisons de torture irakiennes après la guerre…, et ils pourraient tous devenir des consultants financiers pour Goldman Sachs. Malheureusement, la nouvelle « banque centrale » libyenne n’était aucunement liée à des rebelles étrangers, mais avait été créée par les mêmes banquiers qui possèdent la FED américaine – presque certainement les Rothschild, les Warburgs et la bande habituelle de suspects. Il ne faut pas oublier de dire que l’ancienne banque centrale libyenne contenait plus de 60 milliards de dollars en or qui a maintenant été confisqué – volé – par ces mêmes banquiers et qu’on ne reverra jamais. En outre, les États-Unis avaient confisqué plus de 30 milliards de dollars de dépôts libyens dans des banques américaines et autres, et cet argent a également disparu à jamais. Si vous êtes assez puissant et avez les bons amis, la guerre est en effet très rentable.
La Libye n’est qu’un autre exemple de la façon dont le seul véritable crime dans le monde est d’aller à l’encontre de l’« intérêt national » des États-Unis. Le meurtre c’est bien, la torture c’est bien, on passera l’éponge sur le génocide. Mais n’interférez jamais avec les intérêts commerciaux de l’empire. Il devrait maintenant être évident pour tout le monde que ce qui s’est passé en Libye n’était rien de moins qu’une guerre de conquête coloniale menée pour le pétrole, déguisée en croisade pour la vie et la liberté occidentales. Personne ne croit que les États-Unis agissaient en raison de la perspective d’atrocités de masse contre le peuple libyen. Il ne s’agissait que du pétrole.
Pour que cela ne passe pas inaperçu, la Libye a été bombardée avec les mêmes saloperies nucléaires que l’Irak, qui causeront des souffrances humaines indicibles, produisant le cancer et des malformations congénitales dans la population pour les générations à venir. [20a] Dans son assaut tragique contre le peuple libyen, les États-Unis ont tiré des centaines de missiles de croisière et des milliers d’obus d’artillerie contenant des ogives à uranium appauvri qui ont recouvert une grande partie de la Libye dans une poussière radioactive. Les résultats sont si déchirants en Afghanistan, en Irak, en Yougoslavie et en Palestine. Les missiles Tomahawk contiennent chacun 360 Kgs. d’uranium enrichi et de plutonium, des restes de la réserve américaine de déchets nucléaires. Avec une demi-vie de 4,5 milliards d’années, ces sous-produits radioactifs causeront la misère à jamais. C’est une guerre nucléaire sous un autre nom.
Une fois qu’ils sont entrés officiellement dans le pays, ils ont capturé Khadafi et, dans une célébration délicieuse de l’orgueil, ils ont fait circuler une vidéo de quelqu’un lui tirant dans la tête et le tuant, pour le plus grand plaisir d’Hillary Clinton qui plus tard proclamait (en riant), « Nous sommes venus, nous avons vu, il est mort ». [21] Charmante femme. Lorsqu’il a appris le décès du colonel Khadafi, le président Obama, grand chrétien américain et prix Nobel de la paix, a déclaré que c’était « une journée mémorable », et il a rendu hommage à « nos hommes et nos femmes en uniforme », disant au monde entier que grâce à eux « d’innombrables vies avaient été sauvées. » À la fin, Hillary Clinton avait encore plus à dire, exemple si typique de l’hypocrisie américaine et du manque de la moindre honte. « Je suis fière d’être ici, sur le sol d’une Libye libre. Les États-Unis ont été fiers de se tenir à vos côtés dans votre combat pour la liberté et nous continuerons de nous tenir à vos côtés dans cette aventure. C’est le moment de la Libye. C’est la victoire de la Libye et l’avenir vous appartient. Quand je vois des choses comme ça, j’espère de tout mon cœur qu’il y a un Dieu et que l’enfer existe, et que tous ces gens s’y retrouvent.
*
Image en vedette :
Le dirigeant libyen Mouammar Kadhafi passe devant une peinture dans le bureau du président de la Commission européenne Romano Prodi à Bruxelles dans cette photo de dossier du 27 avril 2004. REUTERS/Commission européenne/Document.
Traducion originale: https://plumenclume.com/2024/04/01/la-tragedie-libyenne-par-larry-romanoff/
*
Les écrits de M. Romanoff ont été traduits en 32 langues et ses articles ont été publiés sur plus de 150 sites Web d’information et de politique en langues étrangères dans plus de 30 pays, ainsi que sur plus de 100 plateformes de langue anglaise. Larry Romanoff est un ancien conseiller en gestion et homme d’affaires. Il a occupé des postes de cadre supérieur dans des sociétés de conseil internationales et a été propriétaire d’une entreprise internationale d’import-export. Il a été professeur invité à l’Université Fudan de Shanghai, présentant des études de cas en affaires internationales à des classes supérieures EMBA. M. Romanoff vit à Shanghai et écrit actuellement une série de dix livres généralement liés à la Chine et à l’Occident. Il est l’un des auteurs qui ont contribué à la nouvelle anthologie de Cynthia McKinney intitulée « When China Sneezes » , Quand la Chine éternue (Chapitre 2).
Ses archives complètes peuvent être consultées sur
https://www.bluemoonofshanghai.com/and https://www.moonofshanghai.com/
On peut communiquer avec lui à l’adresse suivante :
2186604556@qq.com
*
NOTES
[1] King Idris I: The forgotten first and last king of Libya
https://www.trtworld.com/magazine/king-idris-i-the-forgotten-first-and-last-king-of-libya-37392
[2] KING IDRIS, OUSTED IN ’69 BY QADDAFI, DIES IN CAIRO
[3] Gaddafi minister found jointly liable for 1984 killing of PC Yvonne Fletcher
[4] UK may reopen Libya embassy killing case
https://www.aljazeera.com/news/2011/8/27/uk-may-reopen-libya-embassy-killing-case
[5] Libyan freed over killing of Yvonne Fletcher ‘for reasons of national security’
[6] When Israel Shot Down a Libyan Passenger Plane, but Refused to Take Responsibility
[7] ISRAELIS DOWN A LIBYAN AIRLINER IN THE SINAI, KILLING AT LEAST 74; SAY IT IGNORED WARNINGS TO LAND
[8] Forgotten History: The Case of Libyan Arab Airlines Flight 114
[9] I saved this original quote, but the Internet has been scrubbed of it and no current links exist.
[9a] Bad Lands: A Tourist on the Axis of Evil by Tony Wheeler
[10] The Israeli Deception That Led to the Bombing of Pan American Flight 103 Over Lockerbie
[11] The Israeli Deception That Led to the Bombing of Pan American Flight 103 Over Lockerbie
[12] Lockerbie Bombing Suspect Released and Controversy Grows
[13] Christine Grahame: Al-Megrahi is home. And he is innocent
[14] Christine Grahame: Lockerbie bomber Al-Megrahi is home. And he is innocent
[15] Gaddafi’s Libya
[16] Ten Reasons Libya Under Gaddafi Was a Great Place to Live
https://www.africanexponent.com/post/ten-reasons-libya-under-gaddafi-was-a-great-place-to-live-2746
[17] Gaddafi’s ‘Amazonian’ bodyguards’ barracks quashes myth of glamour
https://www.theguardian.com/world/2011/sep/07/gaddafis-amazonian-bodyguards-barracks
[18] Education in Libya is free but inaccessible
https://mena.fes.de/blog/e/education-in-libya-is-free-but-inaccessible
[19] Libyan Rebels Form Their Own Central Bank
https://www.cnbc.com/id/42308613
[20] Wow That Was Fast! Libyan Rebels Have Already Established A New Central Bank Of Libya
[20a] Depleted uranium in children
[21] Hillary Clinton “We Came, We Saw, He Died” (Gaddafi)
*
Cet article peut contenir du matériel protégé par le droit d’auteur, dont l’utilisation n’a pas été spécifiquement autorisée par le propriétaire du droit d’auteur. Ce contenu est mis à disposition dans le cadre de la doctrine Fair Use et est uniquement destiné à des fins éducatives et informatives. Il n’y a aucune utilisation commerciale de ce contenu.
LARRY ROMANOFF: Tragedia Libiei
Tragedia Libiei
Traducerea: CD
Liderul libian Muammar Qaddafi trece pe lângă un tablou din biroul președintelui Comisiei Europene Romano Prodi la Bruxelles, în această fotografie de fișier din 27 aprilie 2004. REUTERS/Comisia Europeană/Handout. Sursa
CHINESE ENGLISH FRENCH ROMANIAN
Aceasta este una dintr-o serie lungă de povești tragice care implică imperialismul american și dezinformarea mass-media. Ca și în cazul tuturor celorlalți, trebuie să lăsați deoparte toate gunoaiele pe care le-ați citit în mass-media occidentală despre Libia și președintele acesteia, Moammar Khaddafi, și să aflați câteva adevăruri.
Pe 14 noiembrie 1969, Muammar Gaddafi salută mulțimea pentru prima dată de la răsturnarea monarhiei libiene. Gamma-Keystone / Getty Images.Source
Khaddafi a devenit liderul Libiei într-o lovitură de stat fără sânge împotriva vechiului rege Idris,[1] care fusese instalat de puterile imperiale după ultimul război și care fusese mai mult decât dispus să predea Occidentului toate resursele petroliere ale Libiei. multinaționale în schimbul „regatului” lui. Occidentul nu l-a iertat niciodată pe Kaddafi pentru asta și l-a demonizat constant în presă, a impus multe feluri de sancțiuni împotriva țării și, în general, a făcut tot posibilul să-l pedepsească timp de decenii pentru pierderea Regelui lor Păpușă. Presa americană vă va spune contrariul, dar aceasta este cauza principală a ostilității occidentale atât împotriva lui Kaddafi, cât și împotriva Libiei.
„Sfârșitul domniei [regelui Idris] a venit la doar un deceniu după descoperirea petrolului în Libia, o evoluție care a schimbat națiunea deșertică, în cea mai mare parte sterilă, dintr-una dintre cele mai sărace țări într-una dintre cele mai potențial prospere. . . libienii păreau să se stabilească sub o autocrație benignă. Regele și-a condus țara către o alianță strânsă cu Marea Britanie și Statele Unite.”[2] Totul a fost conceput de la City of London, companiile petroliere străine deținând toate activele petroliere ale Libiei – care a fost cauza loviturii de stat.
Libia era o țară bună, bogată și prosperă și, cu ușurință, una dintre cele mai progresiste națiuni din Africa. Astăzi, este o zonă de dezastru de sărăcie, mizerie, boală și fărădelege, datorită „războiului umanitar” fabricat de intervenția SUA. Povestea este una simplă, așa cum sunt majoritatea: liderul unei națiuni a subestimat brutalitatea sălbatică a evreilor atunci când s-a confruntat cu nesupunere politică și amenințări economice la adresa banilor lor și a corporațiilor lor multinaționale, iar întreaga națiune a plătit prețul.
De asemenea, Israelul a urât întotdeauna atât Libia, cât și pe Khaddafi, dar nu avea capacitatea militară de a provoca orice daune specifice țării, așa că, ca de obicei, au folosit armata americană pentru a-și face munca pentru ei. Mass-media internațională deținută de evrei și guvernul SUA conformator au organizat timp de decenii o campanie de propagandă negativă împotriva Libiei, convingând o mare parte a populației lumii că această națiune face parte dintr-o „axă a răului”. Nu a fost niciodată așa ceva.
În 1984, Libia a fost acuzată că a împușcat o polițistă la Londra. Au existat numeroase probleme cu această versiune a evenimentelor, iar un documentar TV britanic a legat moartea de CIA și probabil și de organizația criminală evreiască Mossad, dar pentru majoritatea oamenilor Libia era vinovată pur și simplu pentru că era Libia. Puterea propagandei. Arestarea a fost viciată, iar valul de propagandă anti-Libiei în mass-media a fost extrem, dar vina pusă asupra Libiei părea să nu aibă nicio dovadă. Potrivit UK Guardian, „Judecătorul a spus că, deși inculpatul se afla în custodia poliției în momentul împușcăturii efective. . .” [3]
Apoi raportează că Marea Britanie ar „redeschide” cazul. [4] Dar, în sfârșit: „Un bărbat libian pe care autoritățile britanice l-au suspectat că a ucis un ofițer de poliție în timpul protestelor împotriva regimului lui Muammar Gaddafi a fost eliberat, deoarece dovezile împotriva lui ar fi putut încălca securitatea națională, spun poliția. . . deși s-au adunat „suficient material pentru a-i identifica pe responsabili”, acesta nu a putut fi prezentat în instanță. „Materialul cheie nu a fost pus la dispoziție pentru utilizare în instanță sub formă de probă din motive de securitate națională”, a spus Met într-un comunicat. Dar, după o analiză a poliției, se spune în declarație, procurorii au decis că nu există „probe admisibile suficiente pentru a acuza bărbatul“.[5]
În urmă cu câțiva ani, un zbor Libyan Airlines a fost doborât în spațiul aerian egiptean de avioane de război israeliene. [6][7][8] După ce a aflat despre distrugerea avionului de linie libian și despre moartea civililor, Golda Meir, pe atunci prim-ministru al Israelului, și-a lăudat șeful de cabinet pentru succesul său și a răcnit: „Vreau să vă spun că Nu doar te apreciez, te admir!” [9] [9a]Israelienii l- au numit un caz de identitate greșită. Nu este clar dacă jurnaliștii americani au întrebat vreodată de ce soldații israelieni de-a lungul Canalului Suez trăgeau cu rachete sol-aer asupra unui avion de linie civil, indiferent de identitatea acestuia. [10]
Golda Meir: Surza
Dar povestea tragică a Libiei a început cu adevărat în anii 1990, când președintele american Ronald Reagan a organizat o campanie aeriană masivă împreună cu Marea Britanie, cu scopul aproximativ de a “da o lecție Libiei”. Faptele care au condus la acel asalt aerian nu au primit niciodată atenție în Occident; am fost în schimb hrăniți cu o versiune total fabricată, care era în interesul SUA și Israelului să o promoveze.
Pe scurt, Libia a fost acuzată că a pus o bomba la un bar din Germania și a ucis un militar american, a cărui recompensă a fost atacul violent cu bombardament al lui Reagan asupra Libiei. Khaddafi a susținut că este nevinovat în această privință, iar faptele ulterioare au dovedit că a spus adevărul. Nu a existat niciodată vreo dovadă care să lege Libia de acel bar. Când acuzații au fost aduși în sfârșit în judecată în 1997, nu a existat nimic care să-i lege de Libia, dar existau dovezi substanțiale care îndreptau în alte direcții și părea sigur călovitura fusese înființată de Mossad-ul Israelului.
La acea vreme, Israelul alimentase nemulțumiri împotriva Libiei de câțiva ani și dorea să lanseze propriul atac aerian, dar a concluzionat că Libia era prea departe și prea bine apărată pentru a merita riscul. Asta a pregătit scena pentru o operațiune fals flag care s-a dovedit a fi un succes eminamente. Unii evrei din Israel au mers în Libia cu pașapoarte false sub pretenția de a fi negustori de covoare și, se pare, au închiriat spații lângă Palatul lui Khaddafi. Mai important, cartierele erau în linie directă de la palat la Marea Mediterană, unde navele americane erau în mod constant în larg, interceptând comunicațiile libiene.
Evreii aduseseră cu ei niște echipamente de transmisie radio direcțională și au profitat de poziția lor pentru a transmite informații false despre o intenție a Libiei de a efectua un fel de act terorist împotriva americanilor, de a pune o bombă undeva. Detaliile au fost oferite americanilor în mod inteligent prin intermediul acestor transmisii, iar pe o perioadă de timp detaliile acestui plan au fost scurse și s-a dedus că locația este Germania. Mossad a trimis apoi câțiva agenți evrei într-un bar german și a detonat o bombă care a reușit să omoare un militar american.
Bineînțeles, vina a fost imediat pusă pe Khaddafi și planul Israelului a reușit, Reagan bombardând Libia. Distrugerea a fost substanțială, o mare parte din ea destinată să-l omoare pe Khaddafi, dacă este posibil. Majoritatea locurilor vizate de bombardament nu erau militare, ci civile, inclusiv casa și birourile lui Khaddafi. A supraviețuit, dar copiii săi nu.
„Modul în care Mossad-ul israelian a “păcălit” SUA să atace Libia a fost descris în detaliu de fostul lucrător al Mossadului Victor Ostrovsky în “The Other Side of Deception”, a doua dintre cele două cărți revelatoare pe care le-a scris după ce a părăsit serviciul de informații extern al Israelului.”[11]
La scurt timp mai târziu, un zbor american panamerican a fost distrus de o bombă deasupra Lockerbie, Scoția și Libia a fost învinuită. Nu a existat niciodată vreo dovadă că Libia a fost implicată în acea tragedie și se presupun că a fost o altă operațiune a Mossad-ului. Unele grupuri i-au acuzat pe palestinieni și pe alții de responsabilitate, dar mă îndoiesc că au avut mijloacele pentru a o duce la capăt. Nu trebuie să ne oprim asupra detaliilor acestui eveniment aici, deoarece multele detalii pot fi verificate cu ușurință online.
The London Times a fost deschis acuzând guvernul de o mușamalizare la nivel înalt a adevărului. Un articol a afirmat că Christine Grahame, un membru al Parlamentului Scoțian, a spus: „Există o serie de interese care s-au opus profund acestui recurs, deoarece știu că ar contribui într-un mod considerabil către dezvăluirea adevărului din spatele Lockerbie”.
Un profesor de drept implicat în proces a susținut că a existat o „presiune puternică” din partea Departamentului de Justiție pentru a pune capăt procesului de apel, deoarece nu dorea ca informațiile să devină publice. Aceștia și mulți alți experți s-au îndoit de mult timp de așa-numitele „dovezi” prezentate la procesul inițial și au susținut că era în mod clar imposibil ca un bărbat să fi comis un astfel de atac.
Doi libieni au fost arestați și acuzați de crimă. Unul a fost eliberat din lipsă de dovezi; celălalt a fost condamnat. Acuzarea a obținut un martor care a mărturisit că libianul „vinovat” a fost văzut de mai multe persoane într-o anumită zi cumpărând haine dintr-un magazin din Malta, îmbrăcăminte identică care a fost folosită pentru a înveli bomba care a distrus zborul Pan Am. Dar apoi, acuzatul libian a oferit dovezi pozitive că a fost în Europa, departe de Malta, în zilele în cauză, și s-a dezvăluit că guvernul SUA a plătit martorului 2 milioane de dolari pentru mărturia sa.
De asemenea, mulți observatori erau convinși că CIA a manipulat dovezile rămase. Experții s-au îndoit întotdeauna de dovezile folosite pentru a-l condamna pe al-Megrahi și de afirmațiile conform cărora un singur bărbat ar fi putut efectua un astfel de atac mortal. Și mai gravă a fost producerea unei plăci de circuite noi și perfect intacte, produsă ca dovadă a mecanismului folosit pentru detonarea bombei; Experții în explozivi au ridiculizat în unanimitate afirmația că un detonator atașat la o bombă care a distrus o întreagă aeronavă, ar supraviețui el însuși exploziei fără daune aparente.
Președintele judecător a recunoscut că aceste fapte „au reprezentat o problemă serioasă” pentru acuzare, dar l-a găsit totuși pe libian vinovat. Stenogramele întregii procese citesc în același mod; acuzații formulate care s-au dovedit false, probe oferite care s-au dovedit a fi fost fabricate, judecătorul în fiecare caz admitând îndoieli serioase cu privire la veridicitatea oricăror pretenții, dar producând un verdict de vinovăție în ciuda faptelor.
Dacă nu ați citit aceste transcrieri, ar trebui să faceți acest lucru; îți vor deschide ochii într-un mod în care cuvintele mele nu pot. Hotărârea israelienilor și a americanilor de a da vina pe Libia va fi evidentă în toată prostia ei, la fel și părtinirile politice ale curții.
Deținutul condamnat a cerut recurs și rejudecare, care ar trebui să fie acordată în condițiile legii. Din păcate, un recurs ar fi scos la lumină multiplele nedreptăți ale procesului inițial, precum și multe dovezi noi care nu numai că ar fi dovedit că instanța inițială ar fi fost sub o influență politică intensă a SUA și Israelului, dar ar fi deschis și ușa pentru fapte care ar fi implicat alte țări decât Libia în bombardament.
Astfel, instanța, în încercarea de a scuti SUA și Israelul de condamnarea intensă la nivel mondial, i-a oferit bărbatului o alternativă: l-ar elibera, ca gest umanitar, sub pretenția că s-a îmbolnăvit de cancer și mai are doar câteva luni de trăit, dacă el avea să renunțe la procesul său legal de apel și să se întoarcă în Libia. Și ține-ti gura. Din păcate, el a acceptat oferta, iar adevărul acum nu va fi cunoscut niciodată. A existat un acord larg în Scoția că, în schimbul repatrierii sale, al-Megrahi a abandonat un recurs care ar fi dezvăluit o gravă eroare judiciară. [12]
Majoritatea americanilor au cumpărat povestea și au protestat violent împotriva eliberării acestui „ucigaș însângerat”, dar apoi cei mai mulți americani sunt ignoranți cu privire la faptele majorității lucrurilor care implică propriul lor guvern și, din păcate, puțini se obosesc vreodată să-și facă propriile cercetări și să afle adevărurile. În acest caz, adevărul este că Libia nu a fost responsabilă pentru bombardament. Cu toate acestea, imaginea țării a fost pătată irevocabil în acest proces, creând scena pentru distrugerea sa ulterioară de către acești oameni.
Și, să fim serioși. Un ucigaș în masă aruncă în aer un avion și ucide aproape 300 de oameni, dar îl eliberezi rapid pe motive „umanitare”, pentru că nu se simte bine. Nu prea pare probabil.
Potrivit UK Independent, doamna Grahame de la Parlamentul Scoțian a spus: „Eliberarea așa-numitului atentator de la Lockerbie a fost așteptată de mult, deoarece cazul împotriva lui a fost condusla un scandal politic”. [13][14]
Să ne întoarcem în Libia și Khaddafi. Sub regele Idris al Occidentului, o mare parte a populației Libiei trăia în baraci din metal ondulat. Khaddafi a schimbat totul, afirmând că o casă decentă este „un drept natural al omului”. Libia avea singura monedă din lume care a fost susținută în totalitate de aur – dinarul libian.
După multe certuri, Khaddafi și-a convins guvernul să distribuie 20 de miliarde de dolari din cele 60 de miliarde de dolari ale națiunii în rezerve de numerar oamenilor din țară, ca un fel de „bonus la petrol”. Sub Khaddafi, Libia a fost nu numai prosperă, a fost progresistă, de departe cel mai iluminat stat din Africa. Toată educația era universală și gratuită, inclusiv universitatea și, ca și în Irak, studenții primeau salarii și toate cheltuielile în timp ce studiau în străinătate.
Toată asistența medicală era, de asemenea, universală și gratuită, la fel ca apa și electricitatea, benzina pentru mașini aproape gratuită, iar cetățenii puteau obține împrumuturi fără dobândă pentru locuințe și alte scopuri. Orice libian care dorea să se apuce de agricultură a primit gratuit pământ, o casă și toate proviziile necesare. Electricitatea era gratuită pentru toți, iar benzina pentru mașini era aproape gratuită. [15]
Proaspeții căsătoriți au primit 50.000 USD de la guvern pentru a-și cumpăra prima casă. Fostele rate foarte ridicate ale lipsei de adăpost, sărăciei și analfabetismului din țară au fost aproape șterse în primele decenii ale guvernării lui Khadaffi. În total, indicele de dezvoltare umană al Libiei a fost mai mare decât 2/3 din țările lumii. Khaddafi a preluat banca centrală a Libiei, a economisit numerar și rezerve de aur de 150 de miliarde de dolari, iar țara a fost liberă de datorii.[16]
Libia era renumită pentru egalitatea de gen, fără restricții impuse femeilor, care erau libere să muncească și să se îmbrace după cum doreau. Drepturile femeilor au fost cele mai avansate de pe continent. Khaddafi a instituit un „Ministerul Femeilor” pentru a asigura egalitatea de gen și, în onoarea femeilor, a format un cadru special de femei de gardă a palatului.
Este adevărat că erau doar ceremoniale, dar erau un indicator al respectului pe care Khaddafi și Libienii îl aveau în general față de femei, deși mass-media evreiască occidentală s-a bucurat prezentând acest lucru ca o dovadă a perversiunilor sexuale ale lui Khaddafi, iar UK Guardian a publicat un articol uimitor de stupid și pervertit în care afirma – fără nicio dovadă – că acești paznici ai palatului „dezvăluie o imagine a controlului nemilos și a vieților zdrobite”. [17]
Dar, de fapt, Khaddafi era un lider atât de progresist încât ONU plănuise să-i acorde o medalie într-o ședință specială a Națiunilor Unite, în special pentru a recunoaște progresul social iluminat al Libiei. Acest lucru a fost cu doar două săptămâni înainte ca SUA să înceapă „războiul lor umanitar” care a distrus țara – așa-numita „primăvară arabă”.
Problema era că Khaddafi era puțin prea „progresist”, în zonele în care SUA și bancherii evrei internaționali au dezaprobat. În primul rând, Africa era singurul continent în care SUA nu aveau baze militare. Khaddafi a văzut aceste baze așa cum erau, o colonizare militară târâtoare a continentului care avea să ducă doar la vărsare de sânge. Deci, ori de câte ori SUA au oferit unei țări africane 3 milioane de dolari pentru permisiunea de a construi o bază militară, Khaddafi le-a oferit 5 milioane de dolari să refuze. Și când bancherii evrei de la FMI și de la Banca Mondială au vrut să împrumute bani pentru a ajuta la colonizarea occidentală a Africii, Khaddafi a înființat o bancă regională africană, însămânțată cu 30 de miliarde de dolari din banii săi, în special pentru a ține aceste națiuni în afara ghearele vulturilor. Aceste acțiuni erau obligate să facă inamici puternici.
Dar au fost două ultime acte care au pecetluit soarta lui Khaddafi și a Libiei. Unul era că interesele străine, mai ales americane, britanice și franceze, încă controlau rezervele valoroase de petrol ale Libiei. Khaddafi a făcut o declarație publică că Libia va trebui să își naționalizeze industria petrolieră, înlăturând controlul străinilor și luând-o în mâinile Libiei, astfel încât beneficiul resurselor națiunii să revină cetățenilor Libiei mai degrabă decât multinaționalelor străine.
Aproape fiecare țară din lume care a făcut acest pas a fost distrusă de guvernul SUA și de bancherii evrei din City of London, iar Libia nu s-ar dovedi a fi o excepție. Ultimul act progresiv – și periculos – a fost o declarație conform căreia Libia nu va mai prețui și nu va mai vinde țițeiul doar în dolari SUA, că va accepta toate valutele în plată. Și aceasta, după cum spunem, a fost paiul care a rupt spatele cămilei.
Khaddafi abia a luat aceste acțiuni când CIA a început să se infiltreze în Libia, căutând „dizidenți”, „luptători pentru libertate” și alții și a lansat un război intern împotriva guvernului libian. Majoritatea așa-zișilor luptători pentru libertate nu erau deloc libieni, ci erau prizonieri al-Qaeda pe care SUA i-au eliberat din închisorile sale de tortură din Irak, cu condiția să participe la acest război de gherilă fabricat din Libia.
Desigur, guvernul libian a fost forțat să răspundă la aceste atacuri teroriste inițiate de străini, moment în care mașina de propagandă a intrat în viteză maximă, acuzându-l pe Khaddafi că „purta război propriilor cetățeni”. Și, desigur, guvernul SUA, prietenul celor omorâți de pretutindeni, a fost obligat să răspundă și să-i apere pe cetățenii săraci ai Libiei împotriva președintelui lor „dictatorului nebun”.
A existat puțin sprijin la nivel mondial pentru un război total, dar ONU a fost de acord cu permisiunea SUA de a stabili o zonă de excludere a zborului, care ar avea scopul de a împiedica aeronavele libiene să bombardeze civili libieni. Desigur, Libia nu făcea așa ceva; bombarda amplasamentele rebelilor străini care comiteau acte teroriste în țară, dar puțini oameni erau conștienți de acest lucru la acea vreme.
Singurele națiuni care au dorit să participe la această nedreptate de neiertat au fost Anglia și Franța, care au avut ambele investiții uriașe în industria petrolieră a Libiei și nu au avut în vedere naționalizarea lor. Dar asta a fost suficient pentru un început. Iar odată începută, Libia a suferit de ceea ce SUA au numit „misiuni furioase”, ceea ce înseamnă că activitatea inițială a devenit foarte rapid un război total în care întreaga infrastructură civilă a Libiei a fost aproape total distrusă și țara condusă la anarhie.
SUA au mers cu mult dincolo de crearea unei zone de excludere a zborului. A distrus mai întâi toate avioanele și bazele aeriene libiene din întreaga țară. A bombardat în mod repetat casa și sediul lui Khaddafi în încercări clare de a-l ucide pe bărbat. SUA au atacat întreaga capacitate militară a Libiei în toate felurile, distrugând vehicule blindate, nave, baze, provizii de combustibil, orice și tot ce ar putea face posibilă apărarea țării cuiva.
SUA au susținut inițial că nu a existat nicio „misiune înfiorătoare”, dar aceasta este puțin mai mult decât o glumă bolnavă. O mare parte din lume a condamnat acțiunile SUA și ale Marii Britanii, dar motivul pentru care majoritatea publicului larg nu s-a opus cu îndârjire a fost din cauza propagandei eficiente de demonizare care a fost efectuată înainte de invazie.
Evreii au inventat marketingul de război și s-au specializat de zeci de ani în el. Războiul este doar un alt produs. Desigur, atacul asupra Libiei a fost ilegal dupa toate legile interne și internaționale.
Libia înainte și după război. Foto: Twitter
Președintele Obama nu avea nicio autoritate să ducă război contra Libiei, nici de la ONU și nici de la propriul său guvern. Un președinte american cere un act al Congresului pentru a duce un război, dar Casa Albă a lui Obama a susținut că lunile de bombardare totală nu au constituit „război” și că furnizarea mercenarilor străini cu arme grele, drone, lansatoare de rachete, tancuri, artilerie și alte arme nu au echivalat în mod colectiv cu „purtarea de ostilități”.
Prin urmare, nu a existat un război și nu a fost nevoie să ne deranjam cu aprobarea Congresului. Atât CIA, cât și Mossad-ul israelian au fost puternic implicați în subminarea Libiei din interior, furnizând volume din ce în ce mai mari nu numai de arme de calibru mic, ci și de artilerie, rachete și echipamente grele care ar putea provoca daune grave. A fost unul dintre cele mai bine echipate războaie de gherilă pe care le-a văzut vreodată lumea. Rebelii străini au primit pregătire, instruire, conducere, tot ce era necesar pentru a provoca cele mai multe pagube din interior, în timp ce marile puteri distrugeau Libia din aer. Acea mică națiune nu a avut niciodată o șansă.
Astăzi, Libia este un dezastru total. Serviciile sociale sunt inexistente, la fel ca educația și sănătatea. Bancherii evrei au preluat controlul deplin asupra sectorului petrolier al Libiei, lăsând părțile rămase ale țării în sarcina anarhiei. Lumea nu este conștientă de acest lucru din cauza interzicerii totale a știrilor care acoperă Libia, dar bancherii au luat pentru ei înșiși tot petrolul Libiei, fără a lăsa nimic pentru țară – și l-au acaparat. Este exact la fel ca și în Irak, pur și simplu furând toate resursele naturale ale unei națiuni.
După ce țara a fost deturnată de bancherii evrei în City of London, Libia a devenit un dezastru umanitar. Până și învățământul a încetat, fiind încă gratuit, dar inaccesibil în ceea ce era în esență o zonă de război permanentă. Totul s-a dezintegrat, cu oamenii națiunii înapoi în sărăcie și trăind în haos. [18] Chiar și egalitatea de gen a fost suspendată.
Ca o ultimă atingere și pentru a pune cireașa pe tortul financiar, am fost informați că unul dintre primele acte ale „rebelilor”, după uciderea lui Khaddafi, a fost înființarea unei noi Bănci Centrale Libiene, deținută de evrei, în imaginea în oglindă. al FED SUA. Aceștia sunt niște rebeli competenți; ei duc un război ziua, iar noaptea plănuiesc o nouă lume a băncilor internaționale.[19][20]
Poate că SUA nu îi vor face să se întoarcă în închisorile de tortură din Irak după război și toți ar putea deveni consultanți financiari pentru Goldman Sachs. Din păcate, noua „Bancă Centrală” a Libiei nu a avut nicio legătură cu rebelii străini, ci a fost înființată de aceiași bancheri evrei care dețin FED din SUA – aproape sigur Rothschild, Warburg și banda obișnuită de suspecți.
Nu mai trebuie spus că „vechea” bancă centrală libiană conținea peste 60 de miliarde de dolari în aur, care a fost acum confiscat – furat – de acești bancheri și nu va mai fi văzut niciodată. De asemenea, SUA au confiscat mai mult de 30 de miliarde de dolari din depozite libiene în SUA și în alte bănci, iar acei bani au dispărut pentru totdeauna. Dacă ești suficient de puternic și ai prietenii potriviți, războiul este într-adevăr foarte profitabil.
Libia este doar un alt exemplu al modului în care singura crimă reală din lume este să vină împotriva „interesului național” al SUA. Crima este în regulă, tortura este în regulă, genocidul va fi trecut cu vederea. Dar nu depășiți niciodată interesele comerciale ale imperiului. Ar trebui să fie evident pentru toată lumea acum că ceea ce s-a întâmplat în Libia a fost nimic mai puțin decât un război de cucerire colonială luptat pentru petrol, îmbrăcat ca o cruciadă pentru viața și libertatea occidentală. Nimeni nu crede că SUA au acționat din cauza perspectivei unor atrocități în masă împotriva oamenilor din Libia. Totul a fost doar pentru ulei.
Pentru a nu rămâne nespus, Libia a fost bombardată cu aceleași deșeuri nucleare ca și Irakul, care vor cauza suferințe umane nespuse, producând cancer și malformații congenitale în populație pentru generațiile viitoare.[20a] În atacul său tragic împotriva poporului libian, SUA au tras sute de rachete de croazieră și mii de obuze de artilerie care conțineau focoase de uraniu sărăcit care au acoperit o mare parte din Libia într-un praf radioactiv care arată deja rezultate sfâșietoare atât de evidente în Afganistan, Irak. , Iugoslavia și Palestina.
Rachetele Tomahawk conțin fiecare 360 Kg. de uraniu sărăcit și plutoniu, rămășițe din depozitul SUA de deșeuri nucleare. Cu un timp de înjumătățire de 4,5 miliarde de ani, aceste produse secundare radioactive vor provoca nenorocire pentru totdeauna. Acesta este război nuclear sub alt nume.
Odată ce au intrat oficial în țară, l-au capturat pe Khaddafi și, într-o sărbătoare încântătoare a orgoliului, au difuzat un videoclip cu cineva împușcându-l în cap și ucigându-l, spre încântarea lui Hillary Clinton care s-a lăudat mai târziu (în timp ce râdea). „ Am venit, am văzut, a murit“.[21]
Femeie fermecătoare. Auzind despre moartea colonelului Khaddafi, președintele Obama, marele creștin american și câștigător al Premiului Nobel pentru Pace, a declarat că a fost „o zi importantă” și a adus un omagiu „bărbaților și femeilor noștri în uniformă”, spunând lumii fără suflare că „au fost salvate nenumărate vieți”.
La final, Hillary Clinton a avut și mai multe de spus, atât de tipic pentru ipocrizia americană și lipsa de rușine. Printre comentariile ei mai prețioase: „Sunt mândră să stau aici pe pământul unei Libie libere. Statele Unite au fost mândre să vă sprijine în lupta voastră pentru libertate și vom continua să vă fim alături pe măsură ce veți continua această călătorie. Acesta este momentul Libiei. Aceasta este victoria Libiei și viitorul vă aparține.”
Când văd astfel de lucruri, mă trezesc că sper din toată inima că există un Dumnezeu și că există un Iad și că toți acești oameni merg acolo.
*
Imagine prezentată:
Liderul libian Muammar Qaddafi trece pe lângă un tablou din biroul președintelui Comisiei Europene Romano Prodi la Bruxelles, în această fotografie de fișier din 27 aprilie 2004. REUTERS/Comisia Europeană/Handout. Sursa
*
Scrierile dlui Romanoff au fost traduse în 32 de limbi, iar articolele sale au fost postate pe peste 150 de site-uri de știri și politică în limbi străine din peste 30 de țări, precum și pe peste 100 de platforme în limba engleză. Larry Romanoff este un consultant de management pensionar și om de afaceri. A deținut funcții de conducere în cadrul unor firme internaționale de consultanță și a deținut o afacere internațională de import-export. A fost profesor invitat la Universitatea Fudan din Shanghai, prezentând studii de caz în afaceri internaționale la cursurile EMBA de nivel superior. Domnul Romanoff locuiește în Shanghai și scrie în prezent o serie de zece cărți legate în general de China și Occident. El este unul dintre autorii care contribuie la noua antologie a lui Cynthia McKinney „When China Sneezes”. (Cap. 2 — Confruntarea cu demonii).
Arhiva lui completă poate fi văzută la
https://www.bluemoonofshanghai.com/și https://www.moonnofshanghai.com/
El poate fi contactat la:
2186604556@qq.com
*
NOTE
[1] Regele Idris I: primul și ultimul rege uitat al Libiei
https://www.trtworld.com/magazine/king-idris-i-the-forgotten-first-and-last-king-of-libya-37392
[2] REGELE IDRIS, DETRONAT ÎN ’69 DE QADDAFI, MOARE ÎN CAIRO
[3] Ministrul Gaddafi găsit solid responsabil pentru uciderea PC-ului Yvonne Fletcher în 1984
[4] Regatul Unit ar putea redeschide cazul uciderii ambasadei Libiei
https://www.aljazeera.com/news/2011/8/27/uk-may-reopen-libya-embassy-killing-case
[5] Libian eliberat din cauza uciderii lui Yvonne Fletcher „din motive de securitate națională”
[6] Când Israelul a doborât un avion de pasageri libian, dar a refuzat să-și asume responsabilitatea
[7] Israeliul doboară un avion de libieni în Sinai, omorând cel putin 74; Spunand că a ignorat avertismentele de aterizare
[8] Istoria uitată: cazul zborului 114 al Libyan Arab Airlines
[9] Am salvat acest citat original, dar internetul a fost curățat de el și nu există legături curente.
[9a] Bad Lands: A Tourist on the Axis of Evil de Tony Wheeler
https://books.google.com.br/books?id=OxcZU0ZX61UC&pg=PA205&lpg=PA205&dq=Who+told+and+when:+%22I+want+to+tell+you+that+I+don%27t+ Just+Aprecia+You,+I+Admid+You!%22 & Source = Bl & OTS = QS4JulMHVF & SIG = ACFU3U0TVZYWLISKBAXGKW4F8-51Z49RWQ & HL = EN & SA = X & VED = 2AHUKEWIW8DRWGO_9AHXXXGLKGHANDAKCCQ6AF6B6BAGAGIEAM# 20sa%20spune%20ti%20ca%20I%20nu%20doar%20apreciezi%20te%2C%20I%20te admir!%22&f=false
[10] Înșelăciunea israeliană care a dus la bombardarea zborului Pan American 103 peste Lockerbie
[11] Înșelătoria israeliană care a dus la bombardarea zborului Pan American 103 peste Lockerbie
[12] Suspectul de atentat la Lockerbie a fost eliberat și controversa crește
https://ratical.org/ratville/JFK/JohnJudge/linkscopy/USsetFires.html#:~:text=The%20American%20Gulf%20War%20Veterans%20Association%2C%20led%20by,Kuweit%20at%20the%20end %20of%20Gulf%20War%20One
[13] Christine Grahame: Al-Megrahi este acasă. Și el este nevinovat
[14] Christine Grahame: Lockerbie, Al-Megrahi este acasă. Și el este nevinovat
[15] Libia lui Gaddafi
[16] Zece motive pentru care Libia sub Gaddafi a fost un loc grozav de locuit
https://www.africanexponent.com/post/ten-reasons-libya-under-gaddafi-was-a-great-place-to-live-2746
[17] Barăcile de gărzi de corp „amazoniene” a lui Gaddafi anulează mitul glamourului
https://www.theguardian.com/world/2011/sep/07/gaddafis-amazonian-bodyguards-barracks
[18] Educația în Libia este gratuită, dar inaccesibilă
https://mena.fes.de/blog/e/education-in-libya-is-free-but-inaccessible
[19] Rebelii libieni își formează propria bancă centrală
https://www.cnbc.com/id/42308613
[20] Uau, asta a fost rapid! Rebelii libieni au înființat deja o nouă bancă centrală a Libiei
[21] Hillary Clinton „Am venit, am văzut, a murit” (Gaddafi)
*
Acest articol poate conține materiale protejate prin drepturi de autor, a căror utilizare nu a fost autorizată în mod specific de către proprietarul drepturilor de autor. Acest conținut este pus la dispoziție conform doctrinei de utilizare corectă și are doar scop educațional și informativ. Nu există nicio utilizare comercială a acestui conținut.
LARRY ROMANOFF: Capitolul 5 – Parteneriatul secret SUA-Japonia
Lumea războiului biologic
Capitolul 1 – Introducere și Atenție
Capitolul 3 – Statutul Americii în materie de arme biologice
Capitolul 4 – Semințe modificate genetic (actualizat)
Capitolul 5 – Parteneriatul secret SUA-Japonia
Capitolul 6 – Israelul și armele biologice
Capitolul 7 – Instituțiile de arme biologice din SUA
Capitolul 8 – Centrele SUA pentru Controlul Bolilor (CDC)
Lumea Războiului Biologic
Capitolul 5 – Parteneriatul secret SUA-Japonia
Germanii erau răi; Americanii șievreii erau îngeri; japonezii nu existau
De
Larry Romanoff
Traducerea: CD
A 17-page copy of the confessions of a commander of the notorious Japanese germ warfare unit to U.S. investigators after World War II has been released in northeast China’s Heilongjiang Province on August 2021.Group photo of Unit 731. Source
4.1. Introducere
Trebuie remarcat în mod clar faptul că, în timpul proceselor criminalilor de război de la Nuremburg, germanii care au participat la diferite experimente au citat în mod repetat SUA ca sursă. Pentru orice, de la practica eugeniei la diverse experimente umane, germanii copiau pur și simplu ceea ce văzuseră și învățaseră în SUA. Deși acest fapt nu este secret, un detaliu important întotdeauna omis din evidența istorică este că Traub și-a primit toată pregătirea la institutul medical Rockefeller din Princeton, New Jersey. Astfel, germanii au întrebat pe bună dreptate de ce aceleași practici sunt demne de lăudat în America, dar criminale în Germania. Cu toate acestea, narațiunea comună a virtuții americane și a răului german a fost atât de puternic propagandizată americanilor și lumii, încât oamenii din majoritatea națiunilor – inclusiv cei din Germania însăși – consideră Germania nazistă ca afișul experimentării răului atunci când istoria o arată foarte clar. titlul aparține americanilor și evreilor. Fie în relele experimentelor umane, fie în exterminarea brutală a milioane de oameni în lagărele de concentrare, germanii nu au făcut niciodată nimic în măsura făcută de aceştia doi.
Erich Traub.Source
Evreii internaționali și mass-media evreiască au făcut tot posibilul pentru a se asigura că o mare parte din lume este conștientă de experimentele medicale – reale sau imaginare – conduse de naziști. Germania a fost criticată în mass-media occidentală (evreiască) timp de 70 de ani pentru diferite tipuri de experimente umane cu privire la orice, de la malarie la eugenie. Narațiunea evreiască este încă îndreptată spre acumularea de abuz și vinovăție pentru păcatele comise cu două sau trei generații în urmă, germanii ca popor fiind încă în mod regulat aruncați la gunoi ca demoni pentru aceste experimente. După cum vom vedea, SUA și Aliații Occidentali și evreii khazari au fost mult mai vinovați decât germanii și, în plus, multe dintre acuzațiile de groază aduse Germaniei au fost pur și simplu povești de propagandă inventate revoltătoare, fără un gram de adevăr pentru ei. . De exemplu, o evreică, Stephanie Pappas, scriind în Live Science, [1] ne-a spus: „O femeie avea sânii legați cu o sfoară, astfel încât medicii SS să poată vedea cât de mult ia luat copilul ei să moară de foame”, potrivit unei declaratii orale. istorie adunată de Muzeul Holocaustului”. În cele din urmă, mama și-a injectat copilul cu o doză letală de morfină pentru a-l împiedica să sufere mai mult timp.” Ce gunoi.
Mă voi ocupa de asta pe larg în altă parte, dar voi spune aici că există atât de multe povești ridicol de obscene fabricate de evrei despre cruzimile și abominațiile germane, povești care au fost produsul unor imaginații patologice și pline de ură și care nu au avut nicio fărâmă de susținere. dovezi, totul, de la soldații germani care răstignesc soldații canadieni pe ușile hambarului până la înfingerea bebelușilor pe baionete, precum shish kabab. Acest program de propagandă era patologic respingător atunci și cu atât mai mult astăzi, cu cât poveștile nu se termină niciodată. Și se pare că denigrarea Germaniei și a germanilor nu va înceta niciodată. În 2016, am fost deodată tratați cu povești groaznice despre „descoperirea” că Hitler avea un singur testicul și un mini-penis mic și răsucit. O asemenea prostie patetică, juvenilă. Într-un volum ulterior, voi oferi multe dintre exemple de povești despre barbarie germană care s-au dovedit toate a fi fost fabricate de mașina de propagandă evreiască, fără niciun gram de adevăr în niciuna dintre ele.
Am fost inundați de zeci de ani cu povești sordide despre metodele germane de interogare sau tratarea prizonierilor de razboi, cele mai multe dovedindu-se în cele din urmă a fi fost propagandă falsă. Infamul „Raport Bryce” care pretindea să detalieze mărturie în primă mână a miilor de atrocități comise de germani, și-a „pierdut” în mod misterios toată documentația atunci când a fost ordonată o examinare formală, lăsând doar acuzații goale. Am observat în altă parte că britanicii, în timpul războiului boer și al altor intervenții în Africa, legau un bărbat de glezne de spatele unui vehicul de tip Land Rover și conduceau prin mediul rural până când corpul bărbatului se dezintegra. Sau, înfășurau un bărbat strâns în sârmă ghimpată și îl loveau cu piciorul în jurul închisorii ca pe o minge de fotbal, până ce în cele din urmă a cedat în fața durerii intense și a pierderii de sânge. Ei nu „interogau” pe nimeni; au făcut-o doar pentru distracție. Unii naziști s-ar putea să fi fost insensibil în acțiunile lor, dar pentru răul pur nimeni nu poate egala americanii, britanicii, japonezii sau evreii, totuși nu auzim nimic despre asta. Nu încerc să scuz niciun păcate germane din trecut, ci să observ că
(1) nu există nicio dovadă credibilă care să susțină majoritatea acuzațiilor împotriva germanilor și
(2) există o mulțime enormă de dovezi care documentează atrocități uimitoare ale americani, japonezi și evrei, toate acestea fiind foarte adânc îngropate și șterse din conștiința lumii. Nu lipsesc dovezile că SUA, Marea Britanie, Israel, Japonia și alte națiuni occidentale, precum și mulți membri ai diasporei evreiești, au comis păcate mult mai mari decât a făcut Germania nazistă. În toate cazurile, învingătorii au rescris pur și simplu cărțile de istorie și au preluat controlul microfonului, lăsând poporul german foarte amăgit cu privire la rolul său într-o istorie tragică și condamnabilă. Desigur, aproape întreaga lume împărtășește această iluzie, totul în funcție de cine deține controlul microfonului.
În tratatul, „Aspecte medicale ale războiului biologic”, [2] publicat în 2007 de Departamentul Chirurgului General al armatei SUA, editorul principal a scris următoarele:
„Spre deosebire de eforturile japoneze din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, programul german de arme biologice ofensive nu s-a materializat niciodată. Studiile asupra infecțiilor experimentale folosind prizonieri au fost făcute în primul rând pentru a studia patogeneza și a dezvolta vaccinuri și antibiotice sulfonamide, mai degrabă decât pentru a dezvolta arme biologice. Se pare că Hitler a emis ordine de interzicere. dezvoltarea armelor biologice. Cu sprijinul oficialilor de rang înalt al partidului nazist, totuși, oamenii de știință germani au început cercetările privind armele biologice, dar rezultatele lor au rămas cu mult în urma celor din alte țări.”
Un exemplu au fost experimentele germane pentru a descoperi metode de revitalizare a celor care muriseră recent din cauza expunerii prin scufundare în apă înghețată, poate aviatori care fuseseră doborâți peste Atlanticul de Nord. De fapt, germanii au descoperit metode eficiente ale acestei aparente reîncarnări, metode care fac astăzi parte din practica medicală comună. Dar nimeni nu pare să vrea să ne spună că, la fel ca întregul program de eugenie, acestea erau doar mai multe serii de teste pe care germanii le-au copiat de la medicii evrei care făceau experimente similare, dar mult mai rele, la începutul anilor 1940, la Spitalul Universității din Cincinnati și la Harvard. Și nicio ambiție înaltă aici; aceste distracții au fost în scopul declarat de a studia „efectele temperaturilor frigide asupra tulburărilor mintale”.
Dr. Wouter Basson, head of Project Coast. Source
Și nu avem lipsă de dovezi documentate ale dezvoltării și desfășurării războiului biologic și chimic de către Israel, inclusiv încercări de a dezvolta arme biologice bazate pe rasă pentru a le folosi împotriva arabilor și a implicării profunde a evreilor în Project Coast, menit să omoare și sterilizează negrii rhodesieni. Avem MK-ULTRA, travestirile de sifilis din Tuskegee și Guatemala, litania experimentatorilor umani evrei de la Loretta Bender la Saul Krugman. Avem masacre și măceluri de la Revoluția Rusă, „pacificări civile” masive în Indonezia, Vietnam și Irak. Am foamete repetata și embargouri alimentare care au ucis multe zeci de milioane. Avem bombe cu fosfor, explozibili DIME, arme cu uraniu sărăcit, tortură și multe altele. Nimic din toate acestea nu este mai bun sau superior din punct de vedere moral față de acțiunile pe care le atribuim Germaniei naziste și nu este greu de documentat că parohurile umane din lume datorează mult mai mult evreilor decât germanilor. Deci încă o dată, să încetăm să ne prefacem. Voi oferi mult mai multe detalii mai târziu în această serie de cărți.
The name “Fort Detrick” can be seen on the cover of a report about Unit 731’s anthrax test on live humans. /Xinhua. Source.
The cover of one of the three human experiment autopsy reports Sheldon Harris discovered at the US Army’s Dugway Proving Ground Library. They were provided to the Americans by Unit 731 scientists as a bargain for war crime immunity. “A” refers to anthrax. The report was originally kept at Fort Detrick, whose investigators conducted extensive investigations with Unit 731 scientists. [Photo provided to China Daily] Source
Cu toate acestea, pentru scopurile noastre aici, mașinațiunile cu Japonia după cel de-al Doilea Război Mondial sunt de o importanță imensă, mult mai mult decât orice care implică Germania și, de fapt, implicând evrei mult mai mult decât pe germani.
4.2. Operațiunea Paperclip – Al patrulea val
Experimentarea umană, tortura, terorismul și războiul biologic
O mare parte din imaginea urmăririi și dezvoltării acestei părți a inumanității îi implică pe germani doar întâmplător, în primul rând din cauza Operațiunii Paperclip. Pe scurt, americanii, acționând ca „Armata privată a bancherilor” pentru evreimea internațională, au aruncat Germania până în oase după cel de-al Doilea Război Mondial, confiscând literalmente tot ce putea fi furat în domeniile științei, medicinei, armatei, comerțului, producției și multe altele. Americanii au aflat rapid că nu au capacitatea de a înțelege progresul german în atât de multe domenii. Ca un exemplu, au confiscat aproximativ 100 de mostre de rachete V-2 germane, dar nu și-au putut da seama cum să le asambleze și nici nu au putut înțelege principiile pe care funcționează rachetele. Ei au încercat să adună și să încarcereze în lagăre de concentrare pe toți germanii care păreau să aibă cunoștințe despre aceste chestiuni, dar apoi au descoperit că un simplu „de-briefing” era puțin probabil să producă rezultate semnificative. De aici, americanii au transferat cu forța multe mii de germani în SUA, de multe ori doar cu o zi de preaviz, pentru a-i avea pe acești oameni de știință și pe alții permanent disponibili atunci când era nevoie. Alternativa, în cazul în care ar fi fost prezentate, era amenințările cu executarea pentru „crime de război” nespecificate. Interesul față de germani a fost pentru cunoștințele lor științifice și militare remarcabile, precum și pentru abilitățile lor de proiectare și producție. De fapt, s-a importat foarte puțin din Germania în ceea ce privește cunoștințele despre ceea ce am putea numi „experimentare umană”, chiar dacă aceasta este zona care primește toată atenția mass-media. Aceasta face parte din ceea ce unii aleg să numească „marele exod științific” în America în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, dar acest exod nu a fost tocmai conform mitului creat pentru publicul american credul.
După război, guvernul SUA a transplantat multe mii de germani în SUA, în primul rând pentru cunoștințele lor industriale și științifice, Werner von Braun fiind unul dintre cei mai faimoși pentru că a creat aproape de unul singur întregul program spațial al SUA. Dar în aceste emigrări forțate postbelice au fost îngropați aproximativ 10.000 de medici și oameni de știință japonezi, care erau practic toți criminali de război care fugeau de anumite urmăriri penale și foarte posibil de moarte pentru crimele lor.
From Nazy General
to CIA Spy
Ca urmare a Operațiunii Paperclip, Corpul Chimic al Armatei SUA de la Edgewood Arsenal din Maryland și Divizia de Operațiuni Speciale (SOD) de la Fort Detrick au fost dotate cu o abundență de personal medical și științific de înaltă calificare, așa-numitele lor „laboratoare de cercetare medicală”. conținând sute de doctori străini, dar cuprinzând și multe alte sute de personal științific și profesionist din universități americane de top precum Harvard Medical College, Universitatea din Pennsylvania, Universitatea Johns Hopkins, Princeton, Cambridge, Duke, Columbia , Cornell și Stanford. După cum sa menționat în altă parte, CDC a fost, de asemenea, activ în acest domeniu, primind mulți dintre oamenii de știință importați atât din Germania, cât și din Japonia. Armata nu numai că i-a detașat pe acești oameni la personalul său, dar a angajat alți mii de oameni care și-au efectuat cercetările cu finanțare militară sau CIA, rămânând în același timp în sectorul privat la diferite universități, spitale și firme de cercetare private.
În multe cazuri, armata a inițiat contracte secrete cu instituții psihiatrice și clinici psihiatrice pentru a efectua o mare varietate de experimente clandestine pe pacienți care implicau testarea drogurilor, precum și expunerea la agenți patogeni biologici, toate cu intenția de a concepe arme pentru armată care ar putea să fie desfășurate pe populații în masă și cu aplicații mai limitate pentru utilizare de către CIA, care ar putea fi vizate de indivizi pentru a provoca dizabilități sau deces. Din acest catalog enorm de interese a apărut un fel de relație formală între CIA, Edgewood și SOD din Fort Detrick, care a primit inițial numele de Proiect MK/NAOMI, axat inițial pe dezvoltarea și desfășurarea de arme biologice, dar care a văzut unele importante. porțiuni s-au separat pentru a se concentra pe alte interese specifice – principalul fiind programarea umană și controlul minții.
M -am ocupat în altă parte cu Operațiunea Paperclip care se referă la furtul de corporații germane, proprietăți, active, invenții, brevete și IP. [3] Mă voi ocupa aici de restul acestor valuri de imigrație/transferuri forțate din Germania și Japonia către SUA, care se încadrează și ele sub umbrela Paperclip. Acestea nu implicau secrete ale beneficiilor militare sau comerciale, ci cele legate de politică, spionaj și partea întunecată a terorismului, torturii și dominației lumii. O parte a implicat determinarea americanilor de a construi o rețea europeană de spionaj și operațiuni negre pentru a obține controlul politic asupra Europei de Vest. Acesta a inclus recrutarea unei rețele vaste de spionaj, condusă de un bărbat pe nume Reinhard Gehlen, care includea o capacitate substanțială de „operații negre” cu o specialitate în atragerea și antrenarea teroriștilor interni. Operațiunea Gladio, care a produs zeci de ani de terorism sponsorizat de SUA în Europa, a fost un rezultat direct al acestei părți a Paperclip și a constat în mare parte din evrei.
Cealaltă categorie și mai sinistră și mai mortală a fost interesul patologic al americanilor pentru interogatoriu și tortură, în războiul chimic și biologic și în experimentarea umană, ceea ce a dus la importul a mii de indivizi din Japonia, în special în scopul transferului în America a colecției mondiale de perversiuni documentate în aceste domenii. Timp de multe decenii, acești „experți” importați și-au servit stăpânii americani în proiecte secrete la Fort Bragg, Fort Detrick, CDC și multe universități și spitale americane. După cum a remarcat un autor, „Armata SUA nu a întârziat să aplice o mare parte din aceste cunoștințe, folosind experiența dobândită recent în armamentul biologic împotriva civililor din Grecia, Coreea și Vietnam”. Aceste programe nu s-au oprit niciodată. Ei și-au ridicat capetele pentru scurt timp în public în timpul Coreei și Vietnamului, în timpul expunerii așa-numitei „Universitații a Americilor” a armatei americane și, din nou, în timpul războiului din Irak și în închisorile de tortură din Abu Ghraib și Guantanamo Bay. Este de remarcat faptul că o mare parte din această „cercetare” a avut loc în timp ce George H. W. Bush era șeful CIA. Un alt rezultat direct al Paperclip a fost vastul program MK-Ultra al CIA, care a inclus spălarea creierului, tortura, cu o litanie teribilă de abuz uman care durează până în zilele noastre.
Multe comentarii istorice ne spun că unii criminali de război naziști, precum medicul german Josef Mengele, au evadat în America de Sud după război, dar asta nu a fost niciodată adevărat. Mengele și alții din această categorie au fost importați în SUA în timpul Operațiunii Paperclip pentru a efectua același tip de cercetare medicală în America pe care le-au efectuat în Germania și Japonia. În cazul lui Mengele, doar datorită descoperirii și dezvăluirii identității sale reale a devenit o răspundere politică față de guvernul SUA, care l-a transferat apoi în Brazilia și l-a finanțat în mai multe afaceri. Povestea lui Mengele (și a altora) evadând din Germania în America de Sud este o ficțiune totală care a fost fabricată de americani ca o poveste de acoperire plauzibilă pentru a ascunde acțiunile lor.
Operațiunea Paperclip a fost o întreprindere logistică la fel de masivă ca cea a oricărei campanii de război majore, implicând o planificare și coordonare prealabilă enormă care a inclus literalmente zeci de agenții și departamente guvernamentale, grupuri auxiliare precum Biblioteca Congresului, sute de corporații din SUA și nenumărate mii de indivizii. Astăzi, această operațiune este în general identificată ca o imigrare/transfer postbelic în SUA a oamenilor de știință și tehnicieni germani, în primul rând a celor cu cunoștințe și abilități utile comerciale și militare, dar a început într-un loc diferit și s-a extins cu mult dincolo de această versiune istorică limitată. Ca în aproape orice alt domeniu, istoria americană a fost revizuită, rescrisă, ștearsă și igienizată pentru a preveni adevărul să scape în lume în general.
Președintele Truman semnează Legea energiei atomice în 1946. Între timp, 1.600 de oameni de știință naziști erau recrutați în SUA. Sursa
Președintele american Harry Truman a fost de acord la sfârșitul anului 1946 să autorizeze Operațiunea Paperclip ca „un program de aducere a unor oameni de știință germani selecționați să lucreze în numele Americii în timpul Războiului Rece”, dar a precizat că programul îi exclude pe criminalii de război sau pe cei considerați ca riscuri de securitate. Armata SUA, CIA, Departamentele de Stat și Comerț au ignorat pur și simplu instrucțiunile lui Truman, dacă într-adevăr instrucțiunile lui au fost sincere și nu doar destinate ca înșelăciune pentru populația în masă. Au șters fișiere incriminatoare, au produs documente și referințe falsificate și au mințit pur și simplu pentru a aduce acești indivizi în SUA. De fapt, a fost o conspirație a armatei SUA și a Departamentelor de Stat și Comerț de a ignora directivele prezidențiale și de a ocoli mai multe legi americane pentru a atinge obiective hotărâte în întregime de papușarii statului adânc (evreii khazari) și fără știrea. a guvernului ales al naţiunii.
În multe cazuri, aceste „importuri” au fost efectiv „închiriate” în armata SUA și ascunse pe baze militare interne pentru a evita controlul public și supravegherea guvernamentală. Americanii au înviat o listă lungă de ucigași, gangsteri, criminali de război ca soldați creștini buni și americani celebri, dar toate aceste informații au fost șterse din narațiunea oficială și nu mai există ca parte a evidenței istorice. Poveștile încă există ca romane istorice populare, care se estompează din atenție în timp, cunoștințele fiind pierdute. În 1988, Christopher Simpson a scris o carte intitulată „Blowback, America’s recruitment of nazis”, [4] în care a remarcat că:
„… existența operațiunilor americane care angajează foști naziști a rămas un secret păstrat cu grijă în Occident. A existat o anumită convergență a intereselor puternice, mai degrabă decât marea conspirație pe care o susțin unii critici, care a păstrat această poveste îngropată. Guvernul american, de exemplu, nu a fost înclinat să facă publicitate bărbaților și femeilor implicați în misiuni sensibile de „securitate națională”. Multe documente din SUA referitoare la aceste programe au fost sistematic eliminate din dosare și distruse, iar majoritatea înregistrărilor care au rămas sunt încă clasificate mai sus drept „secrete.” Majoritatea bărbaților care au pus la punct programul din SUA – inclusiv fostul șef al operațiunilor clandestine al CIA Frank Wisner și șeful său, directorul CIA Allen Dulles – sunt morți. Majoritatea celor care sunt încă în viață refuză a vorbi.”
Simpson a scris, de asemenea, despre cel mai periculos val de imigranți germani și alți europeni, programele pe scară largă care au adus multe mii de persoane în SUA ca recompense pentru participarea la „operațiunile negre” sponsorizate de SUA în Europa și, de asemenea, pentru a-i instrui pe alții în aceste activități. aptitudini care urmează să fie utilizate împotriva URSS. Simpson a remarcat că CIA a finanțat în secret multe organizații fasciste europene de dreapta care erau în mod clar extremiste în ideologie și a cheltuit milioane de dolari în SUA în „reclamă și a organizat evenimente media”, prezentând acești oameni drept simpli „refugiați și luptători pentru libertate” europeni meritand sprijinul american. Acesta nu a fost un program mic; au fost zeci de mii de acești indivizi importați în SUA, practic toți activiști politici de dreapta cu experiență, cu intenții criminale grave și, după cum a remarcat Simpson, „binecuvântați cu patronajul CIA”. Din păcate, Simpson și mulți alții s-au concentrat pe imigranții din Germania, mai degrabă decât din Japonia, unde povestea adevărată a fost războiul biologic și experimentarea umană.
Există mai multe elemente aparent fără legătură care sunt părți necesare ale puzzle-ului Războiului Biologic al SUA, acesta fiind Operațiunea Paperclip, parteneriatul cu Japonia, crearea Fort Detrick ca centru de experimentare cu arme biologice și umane și crearea CDC (SUA). Centre pentru Controlul Bolilor). Aceste evenimente coincid perfect în timp cu interesul exploziv al armatei americane pentru experimentarea umană.
Cititorii ar putea fi conștienți de Shiro Ishii și de Unitatea sa 731 din Harbin, China, unde grupul său a efectuat cele mai oribile experimente umane imaginabile, inclusiv vivisecțiuni în direct. [5] Puțini par să știe că motivul pentru care nu au existat procese pentru crime de război pentru japonezi este că generalul Douglas MacArthur a încheiat o înțelegere cu Ishii conform căreia japonezii ar fi imuni de urmărirea penală pentru crime de război dacă (1) toate documentele și înregistrările privind războiul biologic și experimentarea umană au fost predate SUA și (2) Ishii și întreaga sa trupă de mii de oameni aveau să fie relocate în America. Așa s-a întâmplat, japonezilor li s-au dat noi identități și sunt găzduiți pe baze militare americane, Ishii însuși fiind profesor și supervizor de cercetare biologică la Universitatea din Maryland până la moartea sa decenii mai târziu.
În narațiunea oficială occidentală a experimentelor umane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, accentul pus de sistemul educațional occidental, mass-media occidentală, Israel și lobby-urile evreiești este în întregime pus pe Germania, ștergând din istoria noastră atrocitățile mult mai grave comise de Japonia – și care cunoștințe au fost pe deplin accesate și avantajate de americani. O referință detaliată este pentru a corecta focalizarea istorică. Dacă nu altceva, trebuie să expunem interesul patologic pe care americanii îl aveau în experimentarea umană și războiul biologic până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Când trupele japoneze au invadat nord-estul Chinei (Manciuria) în 1932, dr. Shiro Ishii, un medic și ofițer de armată japonez proeminent și-a început notoriul său program de experimentare a războiului biologic într-un sector de lângă Harbin, deghizat în unitate de purificare a apei, cunoscută atunci sub numele de Unitate. 731. A început cu diverse gaze otrăvitoare, inclusiv gaz muștar, apoi a folosit avioane pentru a distribui bumbac și coji de orez contaminate cu ciuma bubonică, în diferite părți ale Chinei Centrale. Unitatea sa a capturat chinezi care au rezistat ocupației japoneze, folosindu-i pentru atrocități medicale nelimitate, inclusiv vivisecție în direct. [6][7]The New York Timesa raportat un exemplu [8] al unui medic japonez care descrie experiența sa acolo:
„L-am tăiat de la piept până la stomac și a țipat îngrozitor, iar fața lui era tot răsucită de agonie. El a scos acest sunet de neimaginat; țipa atât de oribil. Dar în cele din urmă s-a oprit. Acest lucru a fost totul într-o zi de muncă pentru chirurgi, dar chiar mi-a lăsat o impresie pentru că a fost prima dată.”
Ishii ar fi pus mai întâi echipele sale să infecteze victimele cu antrax, holeră, tifoidă, tetanos, dizenterie, sifilis, ciuma bubonică și alți agenți patogeni, apoi le-ar diseca în viață pentru a examina rezultatele, urmată de incinerarea dovezilor. Departamentul Chirurgului General al armatei americane a estimat că 580.000 de chinezi au fost uciși în acest mod, cu atrocități comise de unii dintre cei mai distinși medici din Japonia.
În tratatul, „Aspecte medicale ale războiului biologic”, [9] publicat în 2007 de Departamentul Chirurgului General al armatei SUA, un istoric militar american a contribuit cu următoarele:
Unit 731 Experiments on children.
„Prizonierii, inclusiv femei și copii, au devenit subiectul unor experimente îngrozitoare și au fost incinerați în incineratorul din lagăr, de obicei noaptea târziu. Experimentele de război chimic au fost efectuate într-o cameră de gazare cu o fereastră de observație. Unitatea 100 s-a concentrat pe dezvoltarea armelor biologice pentru sabotaj. Deși animalele și culturile au constituit punctul central al majorității cercetărilor, au fost efectuate și numeroase studii umane, similare cu cele efectuate de Unitatea 731. Unitatea 1644 a sprijinit eforturile de cercetare ale Unității 731 cu producția de agenți bacterieni și cultivarea puricilor. Se presupune că 11 orașe chineze au fost atacat în timpul „testelor de teren” folosind agenți infecțioși. Ca urmare a programului japonez de război biologic, se estimează că 580.000 de oameni au murit în China”.
Ishii era cunoscut ca fiind foarte necruțător. Obișnuia să supravegheze singur experimente de temut. Unele dintre experimentele sale nemiloase au inclus expunerea victimelor la degerături, ducând la cangrenă, urmată de amputarea membrelor fără anestezic, până când au rămas doar capul și trunchiul victimei. Corpul rămas, încă în viață, ar fi fost injectat cu ciuma bubonică și disecat fără niciun anestezic, pentru a observa cum boala s-a răspândit în corp. Corpul a fost apoi lăsat să putrezească în afara unității și apoi îngropat în gropi comune.”[10]
Atrocitățile comise de Ishii și personalul său sunt aproape imposibil de înțeles. Iată un scurt rezumat dintr-o singură sursă bună:
Finanțat de guvernul japonez, Ishii avea peste 150 de clădiri construite într-un complex imens care acoperă peste 2 mile pătrate și capabil să găzduiască până la 400 de victime. Acest lagăr de prizonieri era cunoscut sub numele de Unitatea 731. Victimele sale au inclus bărbați, femei, femei însărcinate, bătrâni, copii și chiar sugari. Unitatea 731 avea un congelator care putea fi setat la 50°F sub zero. Mâinile și brațele au fost înghețate pentru a crea degerături; unele membre înghețate au fost dezghețate pentru a studia putrezirea cărnii umane. Alte victime au fost deshidratate până la moarte. Prizonierii au fost împușcați în stomac pentru ca chirurgii japonezi să poată exersa înlăturarea gloanțelor. Picioarele și brațele au fost amputate fără anestezie. Oamenii au fost injectați cu apă de mare pentru a determina dacă ar putea fi folosită ca înlocuitor pentru soluția salină. Părți de ficat au fost îndepărtate pentru a determina cât timp se poate trăi doar cu un organ parțial. Unii li s-au amputat membrele, iar cercetătorii japonezi au reatașat părțile corpului în moduri noi. De exemplu, un stomac ar fi îndepărtat chirurgical, iar apoi esofagul ar fi atașat direct de intestine. Subiecții au fost plasați în centrifuge și rotite până la moarte; prizonierii erau incendiați cu aruncătoare de flăcări sau expuși fosforului sau gazului clor. Pentru a testa efectele schijelor, prizonierii au fost legați de țăruși în câmp deschis și grenade au fost explodate la distanțe diferite de victime. [11]
Un alt element care i-a interesat foarte mult pe americani a fost experiența lui Ishii în războiul biologic și entomologic (insecte). Unitatea 731 a dezvoltat tehnici de dispersie pentru războiul germenilor prin intermediul armelor de război biologic, care au fost testate operațional pe civili din orașele chineze. Arme de război biologic care conțineau ciuma bubonică, holeră, antrax și alte boli mortale au fost aruncate de avioanele care zboară joase asupra locuitorilor nevinovați din aceste orașe. În plus, Unitatea 731 a crescut purici infestați cu ciumă în laboratoarele lor și a conceput „bombe de purici” și alte dispozitive concepute pentru a răspândi germeni și paraziți, care au fost aruncate asupra personalului militar și civililor chinez de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial. SUA erau disperate să nu cadă cunoștințele lui Ishii despre armele biologice în mâinile Rusiei, inclusiv rezultatele nenumăratelor sale experimente medicale pe oameni. SUA au dorit, de asemenea, să-și suplimenteze propria bază de cunoștințe despre programul de război microbiologic cu rezultatele experimentelor de război biologic efectuate la Unitatea 731 și, astfel, au făcut oferta și acordul cu Ishii și guvernul japonez. [12]
La sfârșitul războiului, când a devenit clar că Japonia pierdea și că va trebui să evacueze China, Ishii a ordonat ca toți chinezii rămași în custodie să fie uciși, iar corpurile lor să fie arse, apoi a distrus cu explozibili întregul complex al Unității 731 pentru a ascunde orice urmă a experimentelor sale. De asemenea, japonezii s-au debarasat de peste două milioane de arme chimice și biologice, fie îngropându-le, fie aruncându-le în râurile chinezești. Aceste arme sunt descoperite și astăzi în China.
Distrugerea a fost realizată imediat după ce generalul Douglas MacArthur, care era pe atunci comandantul Puterilor Aliate în Japonia, a încheiat o înțelegere secretă cu Ishii și cu întregul personal al Unității 731 pentru a transfera armatei americane toate înregistrările privind războiul biologic și vivisecțiile pentru a fi studiate de armata americană, în schimbul unei acoperiri complete a tuturor dovezilor și mărturiilor privind existența acestor activități și a promisiunii de imunitate în fața urmăririi penale pentru crime de război.La 6 mai 1947, MacArthur a scris la Washington că “date suplimentare, eventual unele declarații ale lui Ishii, pot fi probabil obținute prin informarea japonezilor implicați că informațiile vor fi păstrate în canalele de informații și nu vor fi folosite ca probe pentru “crime de război””.Unii japonezi au fost arestați de forțele sovietice pentru crimele lor biologice împotriva rușilor și au fost judecați la Khabarovsk, în 1949, în cadrul proceselor pentru crime de război, dar, pentru a-și acoperi propriile urme, americanii au respins toate mărturiile supraviețuitoare ale victimelor și procesele pentru crime de război ale japonezilor din Rusia ca fiind “propagandă comunistă”. [13][14]
Nu numai că guvernul și armata SUA i-au oferit Dr. Ishii și personalului său imunitate totală față de urmărire penală, ci au importat întregul grup în SUA, toate staționate în secret pe baze militare americane și la CDC, toate pe statul de plată al Armatei SUA. De fapt, dr. Ishii a fost timp de ani de zile un lector invitat frecvent la școala de bio-război a armatei americane din Fort Detrick și a primit un post profitabil ca profesor titular și supervizor de cercetare biologică la Universitatea din Maryland, până când a murit zeci de ani mai târziu. În mod ciudat, Universitatea pare să nu cunoască acest lucru. Mulți dintre angajații lui Ishii s-au bucurat de cariere profitabile în SUA, inclusiv roluri în Asociația Medicală Națională, Institutul Național pentru Sănătate (NIH), Centrul Național al Cancerului, CDC și, desigur, Fort Detrick. Alții aveau poziții de nivel înalt la companiile farmaceutice americane.
Mai este o problemă de luat în considerare. Așează-te pentru o clipă în postura de investigator al crimelor de război și ai descoperit un grup care a comis numeroase atrocități. În ce moment al investigației dumneavoastră ați lua în considerare acordarea imunitații acestor criminali? Ai face asta la începutul investigației, când încă nu aveai o idee completă despre gama crimelor lor, sau ai aștepta până când ai fi făcut o descoperire completă? Evident, ai aștepta până la sfârșit, până când ai fi sigur că ai descoperit totul. Deci, în ce moment ar decide guvernul și armata SUA să acorde imunitate deplină lui Shiro Ishii și grupului său? Din nou, evident, doar atunci când erau siguri că au descoperit totul.
Motivul pentru care acest lucru este important este că atunci când americanii au luat decizia de a acorda imunitate deplină și imigrare în SUA, a fost doar după ce au fost pe deplin conștienți de amploarea atrocităților inumane pe care le-au comis japonezii. Și asta înseamnă că americanii nu au fost deloc dezamăgiți de ceea ce au găsit, ci și-au dorit acei oameni în angajarea lor și sub supravegherea lor, astfel încât să poată afla mai multe. Acum, întrebați-vă de ce ar dori să învețe aceste cunoștințe dacă nu ar fi intenționat să le folosească? Ce vă spune asta despre americani? Ce vă spune asta despre Universitatea din Maryland că și-ar dori acești oameni la facultatea lor de predare? Ce vă spune despre conducerea Fort Detrick, a CDC, a NIH și a altor instituții americane, organizații de sănătate și universități, că și-ar dori acești oameni în personalul lor? Ce vă spune despre guvernul și armata SUA?
Unul dintre documentele desecretizate care au supraviețuit, care este acum stocat în Arhivele Naționale din College Park, Maryland, a fost un raport din 1 august 1947, întocmit de J. B. Cresap, un ofițer de informații al Marinei SUA, pentru circulație în cadrul Statelor, Războiului și Marinei. Raportul, intitulat „Interogarea anumitor japonezi de către procurorii ruși”, conține anexe cu documentație completă a multor crime de război japoneze. Dar conține ceva și mai uimitor: concluzia fără echivoc a raportului, care afirmă: „Valoarea pentru SUA a datelor japoneze BW (război biologic) este atât de importantă pentru securitatea națională încât depășește cu mult valoarea acumulată din „crimele de război” urmarire penala.” Nu există nicio modalitate de a înțelege greșit această afirmație. Există documente suplimentare constând în directive de la Washington către MacArthur care declarau că „informațiile obținute de la Ishii și asociații despre BW vor fi reținute în canalele de informații și nu vor fi folosite ca dovezi pentru „crimă de război””. Situația nu poate fi mai clară.
Acordul de imunitate acordat doctorului Ishii și personalului său a fost ținut secret timp de zeci de ani, dar acest lucru nu s-ar fi putut realiza fără asistența și participarea activă a presei evreiești care a exercitat o cenzură absolută pe această temă. Detaliile au început să se scurgă la sfârșitul anilor 1980, iar un documentar intitulat “Japanese Devils” [15] a fost publicat în 2001, când toate părțile lumii – inclusiv japonezii înșiși – au aflat despre Unitatea 731 și despre ceea ce s-a întâmplat acolo.
Abia în 1995, armata americană a recunoscut în cele din urmă că a oferit imunitatea, identități secrete pentru a le ascunde originile și funcțiile și locuri de muncă bune, cu salarii mari, acestor oameni de știință și medici japonezi, în schimbul tuturor datelor lor privind cercetarea în războiul biologic și oamenii. experimentare. Acești oameni au fost recrutați nu numai de armată, ci și de CDC, Departamentul de Stat al SUA, informații militare, CIA și Departamentul Agriculturii SUA, toate pentru a lucra la „proiecte guvernamentale secrete”.
4.3. Participarea lui Ishii la Project SHAD și Project 112
Autorul Sheldon H. Harris a cercetat pe larg istoria războiului biologic japonez și mușamalizarea americană. Harris și alți cercetători au descoperit că autoritățile de informații din SUA au confiscat arhiva cercetătorilor japonezi după ce informațiile tehnice au fost furnizate de Japonia. Informațiile au fost transferate într-un aranjament care a făcut schimb de informații păstrând informațiile secrete și nu urmărind acuzații de crime de război. Aranjamentul cu Statele Unite privind cercetarea japoneza a armelor de distrugere în masă a oferit informații tehnice japoneze extinse în schimbul neîndeplinirii anumitor acuzații și, de asemenea, a permis guvernului japonez să nege cunoștințele despre utilizarea acestor arme de către armata japoneză în China în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.[16] Oamenii de știință germani din Europa au omis, de asemenea, acuzațiile de crime de război și au plecat să lucreze ca agenți de informații și experți tehnici angajați în SUA într-un aranjament cunoscut sub numele de Operațiunea Paperclip. [17][17a]
SUA nu a cooperat atunci când Uniunea Sovietică a încercat să depună acuzații de crime de război împotriva japonezilor. Generalul Douglas MacArthur a negat că armata americană ar fi avut înregistrări cu privire la programul biologic militar al Japoniei. „Negarea SUA a fost absolut înșelătoare, dar corectă din punct de vedere tehnic, deoarece înregistrările japoneze privind războiul biologic erau atunci în custodia agențiilor de informații americane, mai degrabă decât în posesia armatei”. Un raport anterior extrem de secret al Departamentului de Război al SUA la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, stipulează în mod clar că Statele Unite au făcut schimb de informații tehnice militare ale Japoniei cu privire la experimentele BW împotriva oamenilor, plantelor și animalelor în schimbul imunității la crime de război. Departamentul de Război notează că „Divizarea voluntară a acestor informații BW poate servi ca un precursor pentru obținerea multor informații suplimentare în alte domenii de cercetare”. Înarmat cu cunoștințele naziste și imperiale japoneze în domeniul biorăzboiului, guvernul Statelor Unite și agențiile sale de informații au început să efectueze teste pe scară largă pe teren ale potențialelor capacități CBW asupra orașelor, culturilor și animalelor americane.[18][19][20]
Se știe că oamenii de știință japonezi au lucrat sub conducerea agențiilor militare și de informații ale Japoniei la proiecte avansate de cercetare ale Statelor Unite, inclusiv programele secrete biomedicale și de război biologic ale Americii de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până cel puțin în anii 1960. Este bine documentat faptul că oamenii de știință japonezi au fost implicați în multe dintre secțiunile Proiectului 112 și au fost prezenți în multe dintre instalațiile de război biologic. Iată un astfel de raport despre Arsenalul Munților Stâncoși [21]
„În plus față de rezultatele experimentelor umane, multe date valoroase sunt disponibile din experimentele japoneze în culturile animale și alimentare. Transmiterea voluntară a acestor informații de razboi biologib –BW[Biologic War] poate servi ca un precursor pentru obținerea multor informații suplimentare în alte domenii de cercetare. evitarea implicării în crime de război.Deoarece se crede că URSS deține doar o mică parte din aceste informații tehnice și din moment ce orice proces „crime de război” ar dezvălui complet multe date tuturor națiunilor, se consideră că o astfel de publicitate trebuie evitată în interes de apărare și securitate a SUA. Se crede, de asemenea, că urmărirea penală pentru „crime de război” a lui Ishii și a asociaților săi ar servi la oprirea fluxului de multe informații suplimentare de natură tehnică și științifică”.[21a]
4.4. Mâna Neagră Evreiască
Mai este ceva aici, de o importanță extremă, ilustrat de un fax trimis de Eli M. Rosenbaum, Director, Biroul de Investigații Speciale, Departamentul de Justiție al SUA, rabinului Abraham Cooper, decan asociat la Centrul Simon Wiesenthal.[22] Ambii sunt evrei.
Rosenbaum de la OSI îi spune rabinului de la Centrul Simon Wiesenthal că „Tot personalul militar și civil japonez care a fost implicat în [aceste] acte sponsorizate de Axe… nu sunt eligibili să intre în Statele Unite”. Rosenbaum susține că Departamentul său a adăugat „… zeci de mii de nume la lista de supraveghere a controlului la frontieră interagenții [care] este o consecință a efortului de investigare fără precedent al acestui Oficiu… În total, numele a peste 60.000 de suspecți au fost adăugate la lista de urmărire la comanda OSI”. Totuși, el spune apoi: „Din păcate, în ciuda anilor de muncă din partea acestui Birou, am reușit să identificăm mai puțin de o sută de participanți japonezi suspectați la crimele împotriva umanității din perioada celui de-al Doilea Război Mondial (în primul rând indivizi implicați în „Unitatea 731” atrocități și în așa-numitele violuri în masă „Femei de confort”).” Rosenbaum continuă apoi să afirme „Există două motive pentru această situație nefericită”, acestea fiind că armata americană a uitat cumva să microfilmeze sau să rețină în alt mod copii ale înregistrărilor japoneze care erau în posesia lor și că guvernul japonez aparent „nu a reușit să reușească”. acordați acces semnificativ la OSI, în ciuda cererilor guvernului SUA de-a lungul anilor.”
Acesta este un document exploziv, dar trebuie să citim puțin între rânduri și să conectăm câteva puncte, pentru a înțelege pe deplin acest lucru. Pentru cei care au citit articolul meu despre Puterea din spatele tronului, va fi evident că evreii dețineau în mare parte controlul asupra Departamentului de Justiție și cu siguranță controlul deplin asupra OSI (Oficiul de Investigații Speciale al Departamentului de Justiție) și că acesta era în mod clar un birou înființat de evrei pentru a vâna și a persecuta pe toți germanii care au manifestat în trecut vreo nemulțumire față de evrei. Acest birou nu a fost, așa cum se credea popular, înființat pentru a găsi criminali de război, ci pentru a persecuta germanii, care erau cu toții clasificați drept „naziști”. Acest termen a primit o conotație abominabilă, dar a fi membru al partidului nazist nu era diferit ca natură decât a fi membru al partidelor republicane sau democrate din SUA. „60.000 de suspecți” ai lui Rosenbaum erau așadar în întregime germani care erau „suspectați” că ar fi fost „antisemiți” și care acum puteau fi urmăriți pentru totdeauna pentru acest „păcat” sub puterea Departamentului de Justiție al SUA.
Evreii (și, prin urmare, Departamentul de Justiție al SUA) nu aveau niciun interes să urmărească sau să-i pedepsească pe japonezi pentru atrocitățile lor în China, deoarece evreii aveau mult mai puțină afecțiune pentru chinezi decât pentru japonezi. Pur și simplu nu le-a păsat. Scuzele lui Rosenbaum pentru lipsa numelor criminalilor de război japonezi sunt în mod evident false. Să susțină că SUA au produs cu sârguință peste 60.000 de nume de germani răi (care în viața reală au făcut foarte puțin din ceea ce a fost rău), dar au neglijat cumva să obțină numele unui mare număr de japonezi (care în viața reală au comis un act bine documentat și uimitor atrocități deranjante), este o minciună foarte stupidă. Mai mult, guvernul SUA a controlat 100% Japonia după capitulare și este de neconceput că nu ar fi putut obține aceste înregistrări de la japonezi dacă le-ar fi dorit, iar „cerșitorii” nu ar fi fost necesare. Dar, indiferent de acest lucru, este bine documentat că Douglas MacArthur a avut toate numele de când a intermediat acordul cu Ishii și guvernul japonez pentru imunitate și, în plus, toți acești oameni au fost de fapt transferați în SUA ca angajați ai noii SUA. Departamentele militare de experimentare umană.
Trebuie să ne întrebăm de ce ar fi fost atât de profund implicați evreii în problema crimelor de război. Aceasta nu era treaba lor. Treaba aliaților victorioși era să identifice și să urmărească criminalii și să urmărească crimele de război. De ce ar fi evreii (deși sub acoperirea Departamentului de Justiție al SUA) să conducă vânătoarea? Și de ce ar fi OSI să încredințeze toate aceste detalii confidențiale unui evreu civil care nu avea niciun drept înțelept la aceste informații, nefiind înrudit din orice perspectivă? Centrul Simon Wiesenthal nu este în niciun fel o Comisie pentru crime de război; este „Comisia Germană-Procuratură” a evreilor. Și asta este tot. Afirmațiile lui Rosenbaum au fost complet frauduloase, dar prin scrierea scrisorii de mai sus, Rosenbaum creează o urmă de hârtie pentru a-i ajuta pe evrei să-și acopere urmele. Acest fax este un fel de dovadă care le permite evreilor (și OSI) să spună mai târziu: „Am vrut să-i persecutăm pe toți criminalii de război, dar singurele nume pe care le-am putut obține erau ale germanilor. Nu am persecutat criminalii de război japonezi pentru că guvernul japonez nu ne-a dat numele lor”. Inteligent.
De asemenea, ne-am putea întreba în mod legitim de ce evreii nu au obținut informațiile japoneze de la rușii care au încercat în mod repetat să-și prezinte dovezile la tribunale, dar au fost respinși. Acesta a fost răspunsul din decembrie 1946: „Nu considerăm că probele disponibile acum sunt suficiente pentru a justifica o asigurare că oricare dintre acuzați poate fi asociat cu această activitate prin oricare dintre criteriile adoptate de Curte cu referire la atrocități și infracțiunile prizonierilor de război”.[23] Procurorii americani au discutat deschis problema, iar subiectul nu era nicidecum un secret la Washington. Din istoricul pare destul de clar că americanii și evreii au căzut de comun acord să imunizeze japonezii și să-i judece (și să-i persecute) doar pe germani.
Există mai multe fundaluri în acest sens decât ar putea părea la început. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, avem tendința de a asocia evreii aproape exclusiv cu Germania, mai ales pentru că am fost inundați de mass-media evreiască și de industriile de publicare timp de 70 de ani de tratamentul rău al evreilor din partea germanilor. Dar evreii au fost puternic implicați în Japonia, poate chiar mai mult decât în Germania, cel puțin de la începutul anilor 1900. Amintiți-vă că evreul Jacob Schiff a fost cel care a proiectat (și a finanțat) războiul agresiv al Japoniei împotriva Rusiei în 1905, cu scopul de a slăbi Rusia pentru planificata Revoluție bolșevică evreiască. Amintiți-vă de asemenea că Nagasaki i-a expulzat pe toți evreii din oraș în anii 1930 și că țara Japoniei i-a expulzat pe toți evreii imediat înainte de al Doilea Război Mondial.
Nu pare să fie cunoscut, dar a fost un evreu, Bernard Baruch (promovat drept cel mai puternic om din SUA) care a fost controlorul întregului proiect american de dezvoltare a bombei atomice (cunoscut pe scară largă la acea vreme ca „Bomba iadului evreiesc”). Baruch a fost cel care l-a ales pe Oppenheimer pentru a conduce proiectul și a ales-o pe Leslie Groves pentru a construi toate facilitățile, iar Baruch a fost cel care a ales personal Japonia și Nagasaki ca ținte pentru primele bombe atomice. Mai mult, a fost un evreu civil, William Laurence, care a mers pe Enola Gay și a apăsat de fapt butonul pentru a elibera prima bombă atomică din istorie, o poziție bizară pentru un om bizar. Nu cunosc niciun alt exemplu în istoria înregistrată în care unui civil i s-a permis să participe la o astfel de misiune militară secretă și, cu siguranță, să nu i s-a acordat autoritatea de a declanșa acest tip de devastare. Evreii aveau un interes foarte personal în distrugerea Japoniei, foarte posibil ca represalii pentru expulzarea lor cu câțiva ani mai devreme.
William Laurence (left) and J. Robert Oppenheimer at the Trinity Site in September 1945. Source
Menționez acest lucru pentru că, din toate faptele și împrejurările înconjurătoare, reiese o certitudine virtuală că evreii nu numai că erau pe deplin conștienți de travestirile din timpul războiului Japoniei, ci au fost și pe deplin implicați în discuțiile și deciziile de a acorda imunitate lui Ishii și trupelor sale și în imigrarea lor convenită în SUA. Acesta a tins să fie modelul istoric pentru o lungă perioadă de timp. După fiecare dintre primele două războaie mondiale, în special Tratatul de la Versailles, în care au fost discutate și hotărâte condițiile capitulării Germaniei, aproape întregul corp diplomatic erau evrei. Unii observatori au descris aceste situații drept „un consiliu al evreilor”. Prin urmare, este foarte probabil ca evreii să fi fost pe deplin implicați în fiecare aspect al predării și ocupației ulterioare a Japoniei. Trebuie să fi reușit, deoarece astăzi Japonia este o colonie evreiască/SUA cu puține politici interne și mai puține externe de propria sa creație.
*
Scrierile dlui Romanoff au fost traduse în 32 de limbi, iar articolele sale au fost postate pe peste 150 de site-uri de știri și politică în limbi străine din peste 30 de țări, precum și pe peste 100 de platforme în limba engleză. Larry Romanoff este un consultant de management pensionar și om de afaceri. A deținut funcții de conducere în cadrul unor firme internaționale de consultanță și a deținut o afacere internațională de import-export. A fost profesor invitat la Universitatea Fudan din Shanghai, prezentând studii de caz în afaceri internaționale la cursurile EMBA de nivel superior. Domnul Romanoff locuiește în Shanghai și scrie în prezent o serie de zece cărți legate în general de China și Occident. El este unul dintre autorii care contribuie la noua antologie a lui Cynthia McKinney „When China Sneezes”. (Cap. 2 — Confruntarea cu demonii).
Arhiva lui completă poate fi văzută la
https://www.bluemoonofshanghai.com/ + https://www.moonnofshanghai.com/
El poate fi contactat la:
2186604556@qq.com
*
NOTE
[1] 9 experimente medicale malefice
https://www.livescience.com/13002-7-evil-experiments.html
[2] Aspecte medicale ale războiului biologic
[3] Cel mai mare furt de proprietate intelectuală din istorie: Operațiunea Paperclip
[4] Christopher Simpson, Blowback: Recrutarea naziștilor în America și efectele sale asupra războiului rece
[5] Shiro Ishii
https://www.pbs.org/wgbh/americanexperience/features/weapon-biography-shiro-ishii
[6] Pure Evil: Doctorul japonez din timpul războiului nu a avut nicio atenție pentru suferința umană;
[7] [PDF] Generalul Ishii Shiro: Moștenirea lui este cea a geniului și a nebunului;
[8] Crimele Unității 731
[9] Aspecte medicale ale războiului biologic
https://archive.org/details/BioBook4
[10] Dr. Shiro Ishii: Un criminal de război uitat
[11] Pure Evil: Doctorul japonez din timpul războiului nu a avut nicio atenție pentru suferința umană
[12] Compliciul SUA la negarea Japoniei de a efectua experimente macabre umane
[13] Oficialul Departamentului de Justiție publică o scrisoare prin care se admite criminalii de război din Unitatea 731 a Amnesty of Japan din SUA
[14] Noțiunile spun că SUA au ascuns crimele de război japoneze
https://www.latimes.com/archives/la-xpm-1988-12-18-me-1014-story.html
[15] DAVIRI JAPONEZI; Confesiunile soldaților armatei imperiale din războiul Japoniei împotriva Chinei
[16] Sheldon H. Harris, 74 de ani; Istoricul a detaliat războiul germenilor din Japonia
https://www.latimes.com/archives/la-xpm-2002-sep-06-me-harris6-story.html
[17] Înregistrările Secretarului Apărării (RG 330)
https://www.archives.gov/iwg/declassified-records/rg-330-defense-secretary
[17a] Paragrafele de mai sus din Wikipedia
https://en.wikipedia.org/wiki/Project_112
[18] Fabricile morții: războiul biologic japonez, 1932-1945 și mușamalizarea americană
https://archive.org/details/factoriesofdeath0000harr
[19] Activitatea armatei SUA în programele de război biologic din SUA
[20] RikugunNoboritoKenkyujo no shinjitsu [Adevărul despre armată Noborito Research Institute]
[21] Raport trimestrial Rocky Mountain Arsenal – Documente care verifică oficialii Grupului I-63 din Japonia au vizitat RMA
[21a] Biroul pentru crime de război; Biroul Avocatului General
[22] Divizia penală a Departamentului de Justiție al S.U.A
[23] Înțelegerea Diavolului a furat dreptatea din morți
https://global.chinadaily.com.cn/a/202203/17/WS62325809a310fd2b29e5156f.html
*
Acest document poate conține materiale protejate prin drepturi de autor, a căror utilizare nu a fost autorizată în mod specific de către proprietarul drepturilor de autor. Acest conținut este pus la dispoziție conform doctrinei de utilizare corectă și are doar scop educațional și informativ. Nu există nicio utilizare comercială a acestui conținut.
LARRY ROMANOFF: Lumea războiului biologic — Capitolul 4 – Semințe modificate genetic (actualizat)
Lumea războiului biologic
Capitolul 1 – Introducere și Atenție
Capitolul 3 – Statutul Americii în materie de arme biologice
Capitolul 4 – Semințe modificate genetic (actualizat)
Capitolul 5 – Parteneriatul secret SUA-Japonia
Capitolul 6 – Israelul și armele biologice
Capitolul 7 – Instituțiile de arme biologice din SUA
Capitolul 8 – Centrele SUA pentru Controlul Bolilor (CDC)
September 15, 2
Lumea Războiului Biologic
Capitolul 4 – Semințe Modificate Genetic (actualizat)
By
Larry Romanoff
Traducerea: CD
Semințele modificate genetic și alimentele modificate genetic prezintă mari riscuri pentru toate națiunile, atât de mult încât, din multe motive, este probabil imperativ ca aceste alimente să fie interzise definitiv. Acest subiect este prea amplu pentru a fi discutat aici, dar un aspect necesită o scurtă atenție. Dacă ar fi să întrebăm despre originea semințelor modificate genetic, cum a fost concepută și dezvoltată ideea, cine a făcut cercetarea și cine a oferit finanțarea, cum am răspunde? Am putea sugera în mod rezonabil că poate conceptul își are originea în Departamentul de Biologie sau Agricultură al unei universități sau că un laborator guvernamental care face cercetări privind proviziile alimentare ar fi conceput și urmat ideea. Sau, am putea sugera că o companie privată din domeniul agricol a căutat soiuri de cereale mai productive și a dat peste acest proces.
Am putea sugera toate aceste răspunsuri, dar în fiecare caz am greși. Semințele modificate genetic au fost concepute, promovate, cercetate și finanțate de Departamentul de Apărare al SUA – Departamentul de Război American. Semințele modificate genetic nu au fost niciodată menite să hrănească pe cei flămând, ci au fost concepute și dezvoltate ca o armă sau, mai precis, ca un sistem de livrare a armelor. Semințele modificate genetic nu au fost niciodată menite să susțină viața umană, ci să o elimine. [1][2][3]
Semințele modificate genetic nu sunt nici mai productive, nici mai sănătoase decât culturile tradiționale de patrimoniu și sunt mult mai scumpe și distructive. Din altă direcție, semințele modificate genetic se vor reproduce, dar semințele sale devin infertile. Prin urmare, fermierii și țările trebuie să achiziționeze noi semințe pentru plantare, în fiecare an, pe perpetuitate, dând companiilor din Big Agra puterea de a condamna o națiune necooperantă la o scădere devastatoare a producției de alimente și la genocidul rezultat al foametei. Semințele modificate genetic prezintă avantaje militare aproape irezistibile împotriva oricărei națiuni care devine dependentă de această sursă de cereale alimentare. Una este că SUA o pot folosi ca armă politică, refuzând să furnizeze semințe unei națiuni defavorizate, provocând probabil foamete și dislocare pe scară largă. Celălalt este mai sinistru, prin faptul că multe grupuri au experimentat cu tehnologia de îmbinare a genelor, inserând ADN neînrudit în diferite semințe.
În prezent, este binecunoscut faptul că diverse companii și guverne au reușit să îmbine mulți agenți patogeni diferiți în semințele modificate genetic. Acest lucru poate fi benign, atunci când o firmă a încercat să creeze plante care ar putea produce aspirină. Poate fi, de asemenea, malign, ca atunci când o altă firmă producea porumb spermicid care ar face bărbații sterili. De fapt, s-a dovedit că o mulțime de agenți patogeni mortali pot fi îmbinați în semințele modificate genetic, cu consecințe pe care le voi lăsa imaginației dumneavoastră. În toate formele sale, semințele modificate genetic se califică drept război biologic, cel puțin potențial.
Într-un caz din Canada, un departament guvernamental a descoperit o genă „antigel” conținută în sângele peștilor care trăiesc în apele arctice, permițându-le să supraviețuiască în ape cu temperatură sub zero.[4] Oamenii de știință au îmbinat această genă în Canada la culturi de grâu, permițând grâului să reziste la temperaturi de îngheț fără deteriorare. Ei au descoperit, de asemenea, proteine anti-îngheț derivate din insecte, proteine care s-au dovedit a fi de până la 100 de ori mai puternice decât proteinele similare găsite în pește.[5] Monsanto a forțat, de asemenea, aceste gene în roșii, rezultând prima roșie OMG.[6] Într-un alt caz, un laborator de cercetare american a îmbinat genele de la licurici în plante de tutun, producând un câmp de tutun care strălucea în întuneric. [7] Aceste exemple pot fi inofensive, dar altele sunt mult mai puțin.
După cum s-a menționat în capitolul 2 din această serie, [8] Australia a creat un virus de șoarece pe bază de alimente modificate genetic care a ucis 100% dintre victimele sale prin simpla inserare a unei gene interleukine care a suprimat toate răspunsurile imune la virus. Pentru a duce letalitatea mai departe, au introdus în sămânța MG alte proteine care au lucrat pentru a ucide mai mult de jumătate dintre șoarecii care au fost vaccinați împotriva acestui virus. Și asta înseamnă că oamenii de știință de astăzi nu pot doar să creeze un virus care va extermina o întreagă populație, dar pot îmbina în acel virus materie suplimentară care va învinge chiar și vaccinările anterioare. Acest proces este în întregime militar, națiunile fără să știe cumpărând această sămânță contaminată și plătind literalmente companiile de semințe pentru funia care le va spânzura.
Cercetătorii înșiși admit că creațiile lor sunt potențial mortale pentru umanitate, dar principalul motiv pentru care mă opresc asupra acestui subiect este legătura militară a acestei cercetări patogene cu semințe și plante modificate genetic (MG). [9] Guvernul și armata SUA, Big Pharma, mass-media din SUA și alți apologeți au lăudat potențialul plantelor modificate genetic de a „fabrica” medicamente naturale sau sintetice. De exemplu, semințele modificate genetic ar putea conține elementele de bază ale acidului acetilsalicilic, cu aspirina apoi extrasă ieftin și convenabil din plante. Se poate întâmpla, dar asta este doar vestea bună. Vestea proastă este că orice poate fi îmbinat în semințe modificate genetic, motiv pentru care Departamentul de Apărare al SUA a finanțat cercetarea și crearea acestuia. În acest context, interleukinele menționate mai sus sunt deja produse în plante modificate genetic, testele efective pe teren fiind efectuate în SUA.
În 2012, The PLA Daily, China National Defence, a publicat un articol care dezvăluie o suspiciune puternică că universitățile și cercetătorii științifici americani colectau gene de etnici chinezi în scopul dezvoltării de arme biologice specifice etnice, discutând unele dovezi ale unui Top- Proiect militar secret care implică participarea unui număr mare de ONG-uri non-militare americane și alte organizații americane din China, în mare parte sub pretenția de a „asista” în cercetarea medicală sau de a ajuta la controlul SIDA. Teama este că armata americană, care nu și-a ascuns niciodată dorința pentru astfel de arme, speră să dezvolte agenți patogeni și semințe modificate genetic care vor modifica structura genetică a anumitor grupuri rasiale – dintre care chinezii sunt cu siguranță unul. Raportul a arătat dovezi că SUA au dezvoltat deja niște arme genetice îndreptate către rasele africane și din Orientul Mijlociu, care foloseau viruși implantați în drojdia de vinificație care ar infecta populații specifice. Pentru a promova aceste ambiții, armata americană, cu amabila cooperare a Universității Harvard,[10] s-a angajat într-o colecție uimitor de frauduloasă a anumitor tipuri de ADN chinezesc, iar Universitatea Tufts, din nou sponsorizată de armata americană, a desfășurat un „live” la fel de fraudulos. test de teren” pe unii copii chinezi pentru a determina susceptibilitatea lor la o anumită tulpină a unui agent patogen din orezul MG Golden. [11]
Spermicidal Corn. Picture source
În 2001, oamenii de știință de la Biolaboratorul Epicyte din San Diego au creat un porumb contraceptiv MG, după ce au descoperit o clasă rară de anticorpi umani care atacă sperma. Cercetătorii lor au izolat genele care reglează producerea acestor anticorpi și le-au introdus în plantele de porumb, creând fabrici horticole care produc contraceptive.[12][13][14][15] La scurt timp după comunicatul de presă Epicyte din 2001, toate discuțiile despre descoperire au dispărut. Compania a fost preluată de Biolex și nu s-a mai auzit nimic în nicio presă despre dezvoltarea porumbului spermicid. Profesorii universitari care au publicat tratate detaliate pe această temă au fost șterse toate publicațiile. Epicyte, DuPont și Syngenta (sponsori ai Svalbard Seed Vault) au avut o societate în comun pentru a împărtăși și utiliza această tehnologie. Silvia Ribeiro, de la ONG-ul ETC Group, a avertizat într-o rubrică din cotidianul mexican La Jornada, că „Potențialul porumbului spermicid ca armă biologică este foarte mare” și a amintit despre utilizarea sterilizărilor forțate împotriva popoarelor indigene.[16]
Acesta este motivul pentru care companiile de semințe modificate genetic promovează brusc utilizarea semințelor de bumbac ca aliment primar pentru țările subdezvoltate. Semințele de bumbac sunt toxice, conținând o substanță chimică numită gossypol, care este un sterilizant masculin eficient. [17][18] Companiile de semințe susțin că au eliminat această toxină la un nivel sigur, dar nu există un nivel sigur pentru gosipol. Chiar și dozele foarte mici luate în mod repetat (ca atunci când sunt utilizate pentru un aliment de bază) vor face sterilă întreaga populație masculină. [19] Ceea ce fac Rothschild și Sanofi, Bill Gates, OMS, Banca Mondială, USAID și UNICEF pentru populațiile feminine, companiile de semințe vor face pentru partea masculină. Dacă își iau drum liber, o mare parte din lume poate fi într-o zi nelocuită.
Pericolele sunt evidente. Aproape orice agent patogen, cum ar fi HIV, H5N1 și o mulțime de alții, poate fi îmbinat în multe tipuri de semințe modificate genetic, cu potențialul de a extermina populația unui inamic fără a fi nevoie să declanșeze un război. Și una dintre aceste noi creații este inserarea de interleukine în semințele modificate genetic, care ar fi tocmai „suprimarea apărării” pe care am menționat mai devreme – eliminând capacitatea inamicului de a contracara o pandemie chiar dacă națiunea ar avea un vaccin eficient împotriva bolii. Dar chiar înainte să se întâmple acest lucru, culturile de câmp modificate genetic au un obicei urât de a-și contribui cu ADN-ul prin acțiunile insectelor și păsărilor, precum și prin combinații naturale care decurg din expunerea simultană a plantelor. Este deosebit de înfricoșător faptul că această cercetare, testele de teren și rezultatele, de către companiile GM precum Monsanto sunt efectuate în întregime în secret și nicio informație nu este dezvăluită publicului. Există multe motive să ne temem că culturile modificate genetic produc nu numai produse farmaceutice, ci și agenți patogeni virulenți cu scop militar și politic.
Pare din ce în ce mai sigur că întreaga lume a geneticii, a ADN-ului, a armelor biologice create de om, a alimentelor modificate genetic și a reducerii populației și a controlului civil, sunt toate strâns legate și în mod inerent de origine și scop militar, iar dovezile sunt din ce în ce mai multe că toate acestea provin din City of London. „Atracția este că armele biologice nu sunt doar ucigași în masă foarte eficienți, dar sunt foarte rentabile în comparație cu războaiele de împușcare. De asemenea, armele genetice pot fi dispersate într-o multitudine de moduri, folosind insecte sau bacterii infectate cu virus, sau îmbinate în semințe modificate genetic. Aceste arme sunt greu de detectat și identificat și, adesea, un tratament sau un vaccin ar putea dura ani de zile.”
Departamentul Apărării al SUA a investit sume uriașe în cercetarea îndreptată spre îmbinarea genelor letale în aceste semințe de culturi modificate genetic, inclusiv variola, coronavirusurile, virusurile gripei aviare și porcine, ciuma, SIDA și multe altele. Ca armă militară, o astfel de știință este neprețuită. De ce să înceapă un război când Monsanto sau Cargill pot vinde orez, porumb și boabe de soia care conțin variola, H5N1 sau un coronavirus? Când sămânța este recoltată și trece în aprovizionarea cu hrană a națiunii, în câteva săptămâni, ar putea extermina 50% sau mai mult din populație fără a trage nici un foc.
Și tocmai acesta a fost motivul pentru care semințele modificate genetic au fost concepute și dezvoltate de americani. Este o armă de război, concepută și menită să livreze întregii populații a unei națiuni (plante, animale și oameni) un virus letal sau altă boală, pentru a extermina literalmente un inamic fără niciun risc pentru agresor. Mulți oameni de știință și documente militare americane au demonstrat că semințele sunt mult mai ieftine și mult mai eficiente decât bombele în căutarea dominației militare. Un astfel de document militar pe care l-am discutat în altă parte a precizat costul pe moarte a unei populații inamice prin arme nucleare, convenționale și biologice, acestea din urmă fiind cu ordine de mărime mai mici decât primele.
În memoriul infam (de acum) al studiului de securitate națională al lui Henry Kissinger, NSSM-200, [20]el a declarat: „Asistența pentru moderarea populației ar trebui să acorde un accent principal celor mai mari și cu cea mai rapidă creștere țărilor în curs de dezvoltare, unde există un interes politic și strategic special al SUA. țările sunt: India, Bangladesh, Pakistan, Nigeria, Mexic, Indonezia, Brazilia, Filipine, Thailanda, Egipt, Turcia, Etiopia și Columbia.” Una dintre armele sale antipopulație era mâncarea. Kissinger a declarat: „Controlați petrolul, voi controlați națiunile; controlați mâncarea și controlați oamenii.” După cum scria William Engdahl în cartea sa Seeds of Destruction,[21] „Nu a fost surprinzător că Universitatea Națională de Apărare a Pentagonului, în ajunul războiului din Irak din 2003, a publicat o lucrare în care declara: „Agribiz este pentru Statele Unite ceea ce este petrolul. spre Orientul Mijlociu.’
- Doomsday Seed Vault at Svalbard
Picture source: the UK Guardian
Un motiv nou și serios de îngrijorare este bolta de semințe anunțată recent, construită pe o bucată de stâncă stearpa numită Svalbard, care este deținută de Norvegia, este foarte îndepărtată în apropiere de Polul Nord și practic inaccesibilă. Această unitate, pe care ziarul Guardian al Marii Britanii a botezat-o „The Doomsday Seed Vault”,[21] este îngropată la peste 400 de metri adâncime într-un munte de pe insula Spitsbergen, are uși duble rezistente la explozie cu senzori de mișcare, două blocuri de aer și pereți de beton armat cu o grosime de un metru. Nu există personal cu normă întreagă, dar inaccesibilitatea relativă a seifului va facilita monitorizarea oricărei activități umane. Scopul declarat este de a stoca semințele de patrimoniu mondial, astfel încât diversitatea culturilor să poată fi salvată pentru viitor, dar această diversitate a culturilor este deja „salvată”, stocată în mii de seifuri din întreaga lume. Ce prevăd acești oameni, că ar trebui dezvoltată o astfel de facilitate îndepărtată și sigură?[22][23][24]
Picture Source: Crop Trust
„În ultimii 50 de ani, practicile agricole s-au schimbat dramatic, progresele tehnologice permițând producția de culturi pe scară largă. Dar, în timp ce recoltele culturilor au crescut, biodiversitatea a scăzut până la punctul în care acum doar aproximativ 30 de culturi furnizează 95% din energia alimentară umană. Doar 10% din soiurile de orez pe care China le-a folosit în anii 1950 sunt încă folosite astăzi, de exemplu. SUA au pierdut peste 90% din soiurile de fructe și legume din anii 1900. Această natură de monocultură a agriculturii lasă rezervele de alimente mai susceptibile la amenințări precum bolile și seceta”. [25] Toate promoțiile media strălucesc despre „Securizarea viitorului agriculturii” și „Protejarea biodiversității lumii”, dar faptele de la fața locului spun o poveste foarte diferită.
O mare parte din finanțarea majoră (și/sau participarea și gestionarea) a Seifului de semințe din Svalbard includ Bayer Crop Science, FundațiaRockefeller, Monsanto, DuPont, Bill Gates, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, Banca Mondială, OMS și CGIAR* . Nu sunt singura persoană care a observat că unii dintre marii entuziaști ai reducerii populației din lume dețin controlul acestei bănci de semințe. Când atât de mulți dintre acești oameni se adună într-un singur loc cu un singur scop, există motive ample pentru mai mult decât o suspiciune ușoară.
* CGIAR este Grupul Consultativ pentru Cercetare Agricolă Internațională, potrivit acestora: „un parteneriat global care reunește organizațiile internaționale implicate în cercetarea securității alimentare. Cercetarea CGIAR își propune să reducă sărăcia rurală, să crească securitatea alimentară, să îmbunătățească sănătatea și nutriția umană, precum și dezvoltarea durabilă. managementul resurselor naturale”. Cu toate acestea, din câte știu, CGIAR nu și-a îndeplinit încă niciuna dintre aceste ambiții.
Public Domain: Secretary of Defense Donald H. Rumsfeld with US Ambassador to Iraq, L. Paul Bremer III at Baghdad International Airport by Lisa M. Zunzanyika USAF, February 23, 2004 (DOD 040223-F-0881Z-001). Source
Promotorii și finanțatorii acestui proiect sunt aceiași oameni care controlează semințele MG din lume și care au fost printre cei mai fericiți susținători ai reducerii drastice a populației lumii: Fundațiile Rockefeller și Gates, Syngenta, DuPont, Monsanto și CGIAR. Aceștia sunt aceiași oameni care distrug activ diversitatea culturilor de pe toată planeta. De ce ar primi dintr-o dată religia și ar decide să salveze în Norvegia aceleași semințe pe care le distrug peste tot? Dacă ne uităm înapoi la deturnarea Irakului de către SUA, găsim opusul „diversităţii culturilor”. Ordinul 81 din așa-numitele „ordine provizorii” ale lui Paul Bremer stipulează că toți fermierii irakieni trebuie să folosească semințele modificate genetic de la Monsanto pentru toate culturile plantate în țară, utilizarea oricărui stoc de semințe de moștenire irakiene este acum total interzisă.[26] Băncile de gene semințe din Afganistan și Irak au fost distruse de armata americană – de aceiași oameni, dintre care niciunul nu a fost susținut în Svalbard și sunt acum pierdute pentru totdeauna. Ceva similar este adevărat pentru multe alte țări. Acest lucru ridică apoi întrebarea de ce, dacă Monsanto și colab. sunt atât de dornici să protejeze moștenirea sacră a tuturor plantelor de pretutindeni, de fapt și în viața reală distrug aceeași diversitate în atâtea națiuni prin mită, constrângere și extorcare – și cu forța militară atunci când este necesar.
Mulți oameni care au cercetat acest subiect al boltei cu semințe, au ajuns la aceeași concluzie ca a mea, că bolta a fost creată ca un depozit pentru agenți patogeni biologici letali, al căror ADN poate fi combinat cu semințe modificate genetic și dezlănțuit oriunde cu ajutorul din aceleaşi companii de seminţe. Nicio altă utilizare nu ar explica lista de participanți sau necesitatea unei locații la distanță și a unei securități practic rezistente la nucleare. Engdahl a întrebat: „Este o coincidență faptul că aceleași organizații, de la Norvegia la Fundația Rockefeller și la Banca Mondială, sunt, de asemenea, implicate în proiectul băncii de semințe din Svalbard?” [27][28]
*
NOTE
[1] Are Market GM Plants an Unrecognized Platform for Bioterrorism and Biocrime?
https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fbioe.2019.00121/full
[2] GM Seeds and the Militarization of Food – and Everything Else
https://truthout.org/articles/activist-seeds-of-gm-foods-war-vsearth-planted-by-military-industrial-forces/
[3] The hidden agenda of genetic manipulation
https://www.tehrantimes.com/news/171389/The-hidden-agenda-of-genetic-manipulation
[4] The use of antifreeze proteins for frost protection in sensitive crop plants
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0098847214000045
[5] Canadian Scientists Find Potent Antifreeze Protein That Equips Insects To Brave Winter
https://www.sciencedaily.com/releases/2000/07/000727080542.htm
[6] The Monsanto GMO Story: Adding a Fish Gene Into Tomatoes
https://www.motherearthnews.com/real-food/adding-a-fish-gene-into-tomatoes-zmaz00amzgoe
[7] Of Fireflies and Tobacco Plants
http://content.time.com/time/magazine/article/0,9171,143840,00.html
[8] The World of Biological Warfare — Chapter 2 – Background
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/12634/
[9] Doctors still trying to diagnose mysteries of hantavirus
https://www.latimes.com/archives/la-xpm-2012-sep-10-la-me-hantavirus-mystery-20120911-story.html
[10] Harvard University’s Fraudulent Chinese DNA Exploitation
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/4252/
[11] Tufts University’s Fraudulent China Golden Rice “Experiment”
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/4517/
(12) GM corn set to stop man spreading his seed
https://www.theguardian.com/science/2001/sep/09/gm.food
(13) Is the Epicyte Gene Causing Sterility In The GMO Corn You Eat?
https://www.thelibertybeacon.com/is-the-epicyte-gene-causing-sterility-in-the-gmo-corn-you-eat/
(14) Contraceptive GM corn
http://www.gene.ch/gentech/2001/Sep/msg00086.html
[15] GM corn set to stop man spreading his seed;
https://www.theguardian.com/science/2001/sep/09/gm.food
[16] The Eco-Politics of Spermicidal, Genetically Engineered Corn
https://www.democraticunderground.com/discuss/duboard.php?az=view_all&address=104×3738803
(17) Not Just For Cows Anymore: New Cottonseed Is Safe For People To Eat
https://www.npr.org/sections/thesalt/2018/10/17/658221327/not-just-for-cows-anymore-new-cottonseed-is-safe-for-people-to-eat
(18) Gossypol: a contraceptive for men
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/12020773/
[19] Gossypol – Uses, Side Effects, and More
https://www.webmd.com/vitamins/ai/ingredientmono-106/gossypol
[20] National Security Study Memorandum NSSM 200;
Implications of Worldwide Population Growth For U.S. Security and Overseas Interests
https://pdf.usaid.gov/pdf_docs/PCAAB500.pdf
[21] Seeds of destruction : the hidden agenda of genetic manipulation
https://archive.org/details/seedsofdestructi0000engd
[21] Svalbard’s mysterious ‘doomsday’ seed vault offers glimpse inside with virtual tour
https://www.theguardian.com/environment/2023/mar/03/global-seed-vault-svalbard-virtual-tour-aoe
[22] This mysterious Arctic vault protects the world’s biodiversity
https://outdoorswire.usatoday.com/2023/09/06/svalbard-global-seed-vault/
[23] The Svalbard seed vault hides a biological secret
https://www.inverse.com/science/how-we-discovered-a-hidden-world-of-fungi-inside-the-worlds-biggest-seed-bank
[24] The Svalbard Global Seed Vault: Securing the Future of Agriculture
https://blogs.worldbank.org/sites/default/files/climatechange/The%20Svalbard%20Seed%20Vault_Global%20Crop%20Diversity%20Trust%202008.pdf
[25] INSIDE THE ‘DOOMSDAY’ VAULT
https://time.com/doomsday-vault/
[26] Humanity at the Crossroads
https://www.bluemoonofshanghai.com/politics/2331/
[27] “Doomsday Seed Vault” in the Arctic. Bill Gates 2006 Initiative
https://www.globalresearch.ca/doomsday-seed-vault-in-the-arctic-2/23503
[28] What’s Going on with the Arctic ‘Doomsday’ Seed Vault?
https://www.globalresearch.ca/arctic-doomsday-seed-vault/5705511
*
Acest document poate conține materiale protejate prin drepturi de autor, a căror utilizare nu a fost autorizată în mod specific de către proprietarul drepturilor de autor. Acest conținut este pus la dispoziție conform doctrinei de utilizare corectă și are doar scop educațional și informativ. Nu există nicio utilizare comercială a acestui conținut.
RO — LARRY ROMANOFF: Lumea războiului biologic — Capitolul 4 – Semințe modificate genetic (actualizat)
China – Westen: umgekehrte Welle der „Ordnung nach Regeln“
Die US-Handelsbeauftragte Katherine Tai sucht nach Möglichkeiten, sich gegen das Reich der Mitte zu verteidigen
Die glückliche Fähigkeit des Himmlischen Imperiums, auf die jahrzehntelange ideologische Verfolgung seines „chinesischen“ Kommunismus nicht zu reagieren, hat zu brillanten Ergebnissen geführt. Nicht nur, weil die Regierung in den Augen der gesamten eineinhalb Milliarden Einwohner des Landes ihre nationale Identität bewahrt hat, sondern vor allem, weil es heute China ist, das ernährt, trinkt, Schuhe und Kleidung anzieht, versorgt Die ganze Welt ist mit Computern und Autos, Bratpfannen und Staubsaugern ausgestattet, sie hat unsere eigene, nicht gemeinsam genutzte Raumstation geschaffen, die schnellste 5G-Mobilkommunikationstechnologie, und jetzt ist überall, wo man hinschaut, alles „made in China“. Im Gegensatz dazu kostete die fortschreitende Nachahmung des Westens Russland viel Geld, das ein Dritteljahrhundert verlor, um sich vom Schorf westlicher Werte zu befreien.
Doch Peking, berichtet Euractiv aus Brüssel, zwinge die Staaten und die EU nun dazu, sich die Haare auszureißen, weil ihr Wirtschaftssystem der Konfrontation mit dem chinesischen nicht standhalten könne. Davor warnte US-Handelsministerin Katherine Tai am Donnerstag bei einem Briefing in Brüssel, nur wenige Stunden vor Beginn eines zweitägigen Treffens des EU-US-Handels- und Technologierats (TTC). Die Logik bleibt natürlich westlich: „Pekings nicht marktwirtschaftliche Politik wird den beiden Blöcken ernsthaften wirtschaftlichen und politischen Schaden zufügen, wenn ihr nicht durch geeignete Gegenmaßnahmen begegnet wird.“
Tai erklärte den Europäern: „Ein Hauptgrund für die Spannungen zwischen Peking und Washington ist Chinas unglaubliches Wirtschaftswachstum in den letzten Jahrzehnten.“ Aufgrund dieser einzigartigen Geschichte wirtschaftlicher Entwicklung und Wachstums entsteht ein zunehmender Druck zwischen den Wirtschaftssystemen.“ Es folgt „mit einem System, das wir als nicht marktwirtschaftlich betrachten, das sich grundlegend von anderen Ländern unterscheidet und mit dem ein Marktsystem wie unseres nur schwer konkurrieren und überleben kann.“ Wenn wir keinen anderen Weg finden, die Funktionsweise unserer Wirtschaft zu schützen, wissen wir, was passieren wird, und das wird erhebliche wirtschaftliche und politische Konsequenzen für unsere Systeme haben.“
Welche Methode des Schutzes vor China hat Katherine Tai gefunden, die wir noch nicht kennen? In den letzten Jahren haben die Vereinigten Staaten zunehmend versucht, von einer offenen Unterstützung des Freihandels zu einem noch offeneren Protektionismus überzugehen. Sie waren die ersten, die, ohne auf die EU zurückzublicken, begannen, die Dogmen der „freien Wirtschaft“ zu verletzen und unterwegs ihre Schuhe zu wechseln. Erst vor einem Jahr kritisierte der nationale Sicherheitsberater der USA, Jake Sullivan, in einer Rede vor der Brookings Institution in Washington die Überzeugung früherer Regierungen, dass „Märkte Kapital immer produktiv und effizient allokieren, egal, was unsere Konkurrenten taten.“ Nun unterschätzt niemand – schon gar nicht ich – die Macht der Märkte, aber im Namen einer allzu vereinfachten Markteffizienz wurden große Nichtmarktwirtschaften auf eine Weise in die internationale Wirtschaftsordnung integriert, die zu erheblichen Problemen geführt hat.“
Im Vergleich zu Sullivan haben wir viel früher erkannt, dass es viel effektiver ist, die Wirtschaft im nationalen Interesse und nicht unter dem Diktat transnationaler Konzerne, die hauptsächlich aus den USA stammen, zu verwalten. Aber wir können darauf wetten, dass selbst die Anerkennung des fehlerhaften Wirtschaftsmodells des Westens nichts an Washingtons Philosophie der Diktatur ändern wird. Deshalb schlägt der „US-Handelschef“ folgende Gegenmaßnahmen vor: Dazu gehören „defensive Maßnahmen wie Zölle sowie offensivere Maßnahmen (gegen China), einschließlich Anreizmaßnahmen zur Anpassung von Marktdynamiken, die nicht in unsere Richtung gehen.“ Nutzen.» Die Tatsache, dass es sich hierbei nicht um Marktpolitik und -praktiken handelt, sondern um reinen Protektionismus, unter dem die Chinesen am meisten gelitten haben, fiel Katherine Tai irgendwie zwischen die Zeilen, obwohl in der TTC-Erklärung, mit der Euractiv vertraut wurde, es heißt: „Nichtmarktpolitik.“ und Praktiken von Drittländern“ wird aufs Schärfste verurteilt. Und Washington selbst kann „mit Europa zusammenarbeiten, um das Innovationstempo in China zu verlangsamen, Peking daran zu hindern, Zugang zu unseren fortschrittlichsten Technologien für seine militärische Entwicklung zu erhalten“, und sich gleichzeitig offen gesagt nicht um die EU kümmern, die weiter im Gegenteil, möchte die von Peking ausgehenden Risiken reduzieren, weil es „viele Materialien aus China kauft und sich sehr darüber freuen wird, dass China seine wirtschaftliche Entwicklung durch den Verkauf von Materialien an uns fortsetzt“, zitierte Euractiv einen hochrangigen EU-Beamten .
Frau Tai lehnte es ab, Fragen dazu zu beantworten, ob Chinas Konjunkturabschwächung ein offizielles politisches Ziel der USA sei. Eine Bestätigung hierfür ist jedoch nicht erforderlich. Hier ging es vor allem darum, einen Befehl zu erteilen, und sie gab ihn: „Dies ist etwas, das ein Eingreifen und die Notwendigkeit erfordert, dass die EU und die USA zusammenarbeiten, um die Sicherheit ihrer Wirtschafts- und Sozialmodelle zu gewährleisten.“
Modelle sind Modelle, aber die „Reduzierung der China-Risiken“ durch den Westen verschärft den industriellen Niedergang in der EU selbst. Die „Washingtoner Regeln“ haben bereits den gegenteiligen Prozess ausgelöst: Chinas Wunsch, seine Wirtschaft durch umfangreiche Investitionen in Produktion und strategische Technologien vor Risiken aus dem Westen zu schützen, was den industriellen Niedergang in Europa verschärft. Darüber hinaus stellen europäische Analysten fest, dass Peking „eine viel umfassendere Form des Risikomanagements, das durch Handelsbeschränkungen der USA und der EU verursacht wird, vor der Risikominderungspolitik in der EU anwendet“. Vereinfacht gesagt ist Peking auch hier der EU und den Staaten voraus. In einem kürzlich erschienenen Bericht berichtet Euractiv, dass „Pekings Bestreben, eine größere strategische Unabhängigkeit vom Westen zu erreichen, lange vor den Plänen der EU begann, das Risiko durch China zu verringern.“ Die Präsidentin der Europäischen Kommission, Ursula von der Leyen, äußerte sich im März letzten Jahres alarmiert darüber und vergaß zu erwähnen, dass diese Gegenbewegung durch EU-Beschränkungen bei der Lieferung von Solarpaneelen und Elektrofahrzeugen aus China verursacht wurde.
Nun ist dies ein „doppelter Schlag“ für Brüssel: Die Verringerung der Risiken (europäische) und der Rückgang des Konsums (europäischer Waren) in China selbst tragen zu unserer Deindustrialisierung bei. Inländische Kontrollen strategischer Lieferketten trugen letztes Jahr zur Einschränkung der EU-Exporte nach China bei, mit besonders negativen Auswirkungen auf Deutschland, Europas größte Volkswirtschaft, deren exportorientiertes, produktionsintensives Wirtschaftsmodell kürzlich von EU-Staats- und Regierungschefs und Europäern offen in Frage gestellt wurde. Geschäft“, so die Brüsseler Denkfabrik Bruege.
Auch das European Policy Center (EPC) erkannte die Gefahr der „neo-merkantilistischen“ Politik Chinas für die europäische Wirtschaft: „Sie wollen alles, was für sie strategisch wichtig ist, selbst produzieren, um unabhängig zu sein, nutzen aber weiterhin freie Märkte für den Export und.“ Einnahmen aus Exporten erzielen. Und das ist natürlich ein Problem für Europa.“ Eurostat gab an, dass die Industrieproduktion in der Union im Januar im Jahresvergleich um 5,7 % zurückgegangen sei. Der Europäische Gewerkschaftsbund (EGB), der 45 Millionen europäische Arbeitnehmer vertritt, beklagt, dass Europas „immer schnellere Deindustrialisierung“ in den letzten vier Jahren zum Verlust von fast einer Million Arbeitsplätzen geführt habe. Jens Eskelund, Präsident der Industrie- und Handelskammer der Europäischen Union in China, warnt davor, dass das Überangebot in China ein Zeitraffer-Desaster für Europa auslöst und droht: „Es muss ein ehrliches Gespräch zwischen der EU und China geben… weil ich Ich kann mir kaum vorstellen, dass Europa sich einfach zurücklehnen und der fortschreitenden Deindustrialisierung zusehen wird.“ Auf dem China Development Forum am vergangenen Montag forderte die Geschäftsführerin des Internationalen Währungsfonds (IWF), Kristalina Georgieva, China auf, an seiner bisherigen Wirtschaftspolitik festzuhalten, was sowohl Washington als auch Brüssel entgegenkam…
Ich möchte nur fragen: Leute, was habt ihr gedacht, als ihr 38 restriktive Maßnahmen gegen China eingeführt habt, nach denen 4.030 juristische Personen und 7.902 Einzelpersonen unter EU-Sanktionen stehen? Über die Verfolgung Pekings durch die US-Sanktionen seit 1949 schweige ich völlig …
Der hartnäckige Wunsch der Vereinigten Staaten und Europas nach größerer strategischer Unabhängigkeit von China auf Kosten Chinas spiegelt die unwiderstehliche Trägheit der „regelbasierten Ordnung“ wider, die nur Washington schreiben kann … Allerdings nur bis zur Gegenwelle. Der European Council on Foreign Relations (ECFR) war einer der ersten, der erkannte, dass Chinas Politik nicht nur auf der internen Logik der Kommunistischen Partei Chinas basiert, sondern auch auf einer Reaktion auf internationale Trends, wonach die Sicherheit der Wirtschaft gewährleistet werden muss Entwicklung ist nicht nur für die chinesischen Behörden zu einem Leitprinzip und einem neuen Paradigma geworden. Allerdings ist der ECFR nur ein „europäischer Think Tank“, nicht Washington.
https://www.fondsk.ru/news/2024/04/08/kitay-zapad-obratnaya-volna-poryadka-po-pravilam.html
Benjamin Fulford 04.08.2024. Letzte Neuigkeiten.
Der Kampf um die Sonnenfinsternis wird über die Zukunft der Menschheit entscheiden
Der geheime Krieg um den Planeten, der zwischen den Satanisten und den Kräften des Lichts tobt, nähert sich einer entscheidenden Schlacht, bei der es um eine Sonnenfinsternis geht, die kurz nach der Veröffentlichung dieses Berichts beginnen soll.
Es besteht kein Zweifel, dass diese Sonnenfinsternis kein gewöhnliches Ereignis ist. Sie führt durch sieben Städte namens Ninive, eine babylonische Stadt, die in der Bibel als Zentrum der Sünde und Verderbtheit erwähnt wird. Sie führt auch durch sieben Städte namens Salem, die in der Bibel als Wohnort Gottes bekannt sind.
Wir stellen auch fest, dass New York City nur wenige Tage vor dem 8. April ein Erdbeben der Stärke 4,8 erlebte und die Freiheitsstatue von einem Blitz getroffen wurde. Während der Sonnenfinsternis wurde außerdem der Ausnahmezustand ausgerufen.
Anderswo gibt es viel mehr Berichterstattung, aber es ist klar, dass etwas sehr Ungewöhnliches vor sich geht. Dieses 7:17-minütige Video deckt einen Großteil davon ab.
Interessant ist auch Simpsons Sicht auf die Sonnenfinsternis.
– Jack Straw (@JackStr42679640) 3. April 2024
Immer mehr Menschen werden sich des Krieges zwischen den Satanisten, die uns versklaven wollen, und den White Hats, die uns befreien wollen, bewusst. Wenn die Satanisten gewinnen, wird die Menschheit für immer unter schrecklichen Bedingungen versklavt sein. Wenn die Kräfte des Lichts siegen, wird die Menschheit das evolutionäre Äquivalent eines Urknalls erleben, der die Explosion im Kambrium wie eine Champagnerblase aussehen lässt.
Beginnen wir damit, was die dunkle Seite vorhat. Laut einer uns vom deutschen Geheimdienst zugesandten Nachricht sieht der Plan der Satanisten für die Sonnenfinsternis wie folgt aus:
Sie planen einen biologischen Angriff am 8. April, kurz vor der totalen Sonnenfinsternis. So wird es weitergehen. Die Flugzeuge werden in drei Abständen Nutzlasten liefern. Der erste Termin findet 2 Stunden vor dem Gesamttermin, 1 Stunde vor dem Gesamttermin und der letzte 30 Minuten vor dem Gesamttermin statt. Flugzeuge verwenden Trockenpulver (bakterielle biologische Waffe). Es wird nicht sichtbar sein… Die Symptome treten 7-10 Tage nach der Infektion auf. 30 Tage nach der Infektion werden die Medien es bemerken. 60 Tage nach der Infektion erreicht die Panik ein Allzeithoch. 90 Tage nach der Infektion treten die neu vereinbarten UN/WHO-Befugnisse zur Bekämpfung der Pandemie in Kraft.
Deshalb warnt die Q-Website: „Schauen Sie nicht auf die Sonnenfinsternis.“
Die Tochter des satanistischen „Klimazaren“ John Kerry, Vanessa, sagt, dass „Milliarden Menschen für die ‚Neue Weltordnung‘ sterben müssen“ und dass „es Zeit für einen globalistischen Putsch ist, der die Kontrollmechanismen des Pandemievertrags der Weltgesundheitsorganisation nutzt.“ Frieden schaffen.“ eine Regierung, die niemandem Rechenschaft schuldig ist.“ „Sie“ haben das Video, in dem sie dies beim WEF sagte, aus dem Internet entfernt, aber sowohl der deutsche als auch der polnische Geheimdienst bestätigen, dass sie es gesagt hat.
Die WHO ist keine Regierungsorganisation, sondern befindet sich im Privatbesitz von Massenmördern wie Bill Gates. Der Vertrag, den sie durchzusetzen versuchen, wird Dinge zulassen wie:
„Zwangsimpfungen“
„Zwangsmedizinische Eingriffe“
„Zwangssperrung“
Der russische Geheimdienst FSB hat bereits gewarnt, dass die Impfungen, die er der überwiegenden Mehrheit der Menschen aufzwingen wird, sie dumm, passiv und unfähig machen werden, der Macht der khazarischen Mafia zu widerstehen.
Dieser Prozess, uns in Tiere zu verwandeln, die auf dem Bauernhof schrecklich behandelt werden, hat in der Ukraine bereits begonnen. Der EU-Abgeordnete Marcel de Graaf bestätigt, dass die satanische Ukraine der größte Kinderlieferant für pädophile Netzwerke und Menschen- und Organhändler ist. Zu diesem Zweck wurde eine Kindertagesstätte mit Pflegemüttern eingerichtet. Diese Einrichtungen zur Zwangsbefruchtung ermöglichen es Frauen, sowohl „Supersoldaten“ als auch Kinder zur Welt zu bringen, die für die „Adrenachrom-Ernte“ verwendet werden.
Übrigens möchte ich wissen, wohin der Großteil Ihrer Steuergelder geflossen ist, außer für den Bau von Einrichtungen zur Folter von Kindern: Schöne neue Villen für Selenskyjs korrupte Freunde.
Natürlich sind sie auch Drogendealer und nicht nur Kinderschänder. Es wird berichtet, dass Interpol ein Gespräch zwischen zwei argentinischen Drogenhändlern über die Lieferung einer großen Drogenlieferung, mindestens 300 kg Kokain, abgefangen hat, die am Tag der Ankunft von Selenskyj und seiner Delegation in Argentinien am Flughafen von Buenos Aires stattfinden sollte an der Veranstaltung teilzunehmen. Mileys Amtseinführung als Präsident.
Was noch schlimmer ist, ist, dass Satanisten zugeben, dass sie von nichtmenschlichen Wesen den Befehl erhalten, solche Dinge zu tun.
Wenn diese Versklavung weitergehen darf, werden die Menschen das Schicksal des Tyrannosaurus Rex erleiden. Es hat sich von einem langlebigen Raubtier zu einem batteriebetriebenen Huhn entwickelt, dessen Lebenserwartung oft in Monaten gemessen wird.
Die White Hats werden das nicht zulassen. Eine große Offensive ist im Gange, die diese satanische Bedrohung für immer von diesem Planeten beseitigen wird. Wir gehen beispielsweise davon aus, dass krankheitsverbreitende Flugzeuge abgeschossen werden.
Sobald die Satanisten besiegt sind, plant die Planetary Liberation Alliance, dem Schöpfer zu helfen, indem sie die Menge und Vielfalt des Lebens exponentiell steigert. Es basiert auf der 3,6,9-Sequenz, von der das Genie Nikola Tesla besessen war. Es wird mit den Fibonacci-Sequenzen der vorherigen Evolution kombiniert, um völlig neue Paradigmen des Lebens zu schaffen.
Aber wir reißen uns zusammen. Hier und jetzt haben White Hats des Pentagons, russische Militäroffiziere und asiatische Könige gerade ein Treffen beendet, bei dem sie zu dem Schluss kamen, dass der Vatikan 100 Milliarden Dollar an den israelischen Kriminalminister Benjamin Netanyahu für den Angriff auf die iranische Botschaft in Syrien gezahlt hat. Der Plan bestand darin, den Iran zu Vergeltungsmaßnahmen zu provozieren. Nach dem Vergeltungsschlag Irans planen die Israelis, alle größeren Städte Irans mit Atomraketen zu zerstören. Das Ziel wäre die Zerstörung Persiens (wie sie den Iran nennen), um Zugang zu den persischen Schätzen zu erhalten.
Was die Israelis und ihre Unterstützer im Vatikan nicht wissen, ist, dass Iran und Russland Geheimwaffen haben, die die Raketen zerstören können, bevor sie den Iran erreichen.
Das Treffen enthüllte auch, dass die Arktis vollständig unter der Kontrolle der Weißen Hüte und der Russen steht, während in der Antarktis ein brutaler geheimer Krieg tobt. Die White Hats gewinnen, aber das ist noch lange nicht vorbei, sagt einer der Teilnehmer des Treffens.
Auch in Japan tobt ein erbitterter Krieg. Barack „Satans Donner“ Obama und sein Lakai, der falsche Botschafter in Japan Rahm Emanuel, versuchen, die japanische Regierung zu zwingen, die Kontrolle über den Telekommunikationsgiganten NTT aufzugeben. Sie wollen es bekommen, weil sie buchstäblich am Boden des Fasses kratzen: Die strategischen Ölreserven der USA wurden auf einen 17-Tage-Vorrat reduziert, und Biden hat gerade einen Auftrag zur Wiederauffüllung storniert.
Ein massiver Aufstand sowohl der japanischen Industrie als auch des Militärs machte diesem Plan ein Ende.
Darüber hinaus versuchten Obama und seine Marionettenspieler Rockefeller/Rothschild laut Quellen der White Dragon Foundation, „2,5 Billiarden US-Dollar“ auf der Grundlage fiktiver philippinischer Goldschätze zu beschaffen.
Aus diesem Grund wurden der japanische Premierminister Fumio Kishida und der philippinische Präsident Bongbong Marcos diese Woche nach Washington entsandt.
US-Truppen in Japan provozierten das japanische Militär auch mit der Drohung, sein Hauptquartier im New Sano Hotel anzugreifen, als es versuchte, einen mit Osprey verbundenen militärischen Bestechungsring wiederzubeleben, sagten die Quellen.
Auch zwielichtige Leute vom US-Militär versuchten, über ihren Stützpunkt in Taiwan einen Krieg mit China zu beginnen. Der Stützpunkt wurde zerstört. Dies verursachte in Taiwan ein Erdbeben der Stärke 7,5 auf der Richterskala. „Der Luftwaffenstützpunkt Jiashan in der Nähe von Hualien war das Epizentrum des Erdbebens. Die Tiefe der Explosion (Erdbeben) betrug 9 Meilen. Es war eine Operation der WH-Militärallianz, die DAMB außer Gefecht setzte. „Der Stützpunkt verfügt über zahlreiche unterirdische Strukturen mit Tunneln, die in verschiedene Richtungen führen“, sagte das Pentagon in einer Erklärung.
Die Allianz erhielt auch nützliche Informationen vom japanischen Militär, die die wahren Eigentümer der Bank of Japan enthüllen. Das japanische Regierungsdokument im Bild unten zeigt, dass die Bank of Japan nicht einem Japaner gehört, sondern Edmond de Rothschild mit Sitz in Luxemburg.
APSA Bank, auch bekannt als IOR oder Vatikanbank, und Barclays Bank mit Sitz in den Vereinigten Staaten.
Diese Informationen werden von asiatischen Geheimgesellschaften verwendet, wenn die Kontrolle über die Bank of Japan nicht an Japan zurückgegeben wird. Durch die Rückgabe der Bank of Japan an die japanische Kaiserfamilie wird die Kontrolle der khazarischen Mafia über das globale Finanzsystem beendet.
Quellen aus dem japanischen Kaiserhaus berichten übrigens, dass jemand die Unterschrift eines gewissen Edmond de Rothschild, der vor 15 Jahren starb, gefälscht hat, um einige Mitglieder der Kaiserfamilie auszuzahlen. Die Edmond de Rothschild Bank wird heute von Ariane de Rothschild geleitet.
Was die Vatikanbank betrifft, wissen wir auch, dass jemand einen falschen Papst Franziskus mit einer Gummimaske benutzt, um die Kontrolle über die Vatikanbank zu behalten. Es wären die satanischen P2-Freimaurer, die Netanyahu gerade 100 Milliarden Dollar gezahlt haben, um ein nukleares Armageddon auszulösen.
Was Barclays betrifft, teilt uns der MI6 mit, dass „Barclays eine Insolvenzvereinbarung mit der Londoner Anwaltskanzlei Allen and Overy geschlossen hat.“ Der Chef des MI6 behauptet, dass Barclays jetzt ihnen gehört, die über „Gesamtvermögenswerte von 2 Billionen US-Dollar und ein ehemaliges Lehman Brothers-Gebäude am Times Square“ verfügen.
Dies sind wahrscheinlich die Leute hinter BlackRock und Vanguard, die jetzt von vielen kritisiert werden, darunter auch vom kroatischen Europaabgeordneten Mislav Kolakusic.
Unabhängig davon sagt der MI6, dass er den WDS-Plan zur Organisation der Zukunftsplanung unterstützt. Hoffentlich bedeutet dies, dass der Plan des White Hat nun umgesetzt werden kann. Wie auch immer, glauben Sie es, wenn Sie es sehen.
Es passiert definitiv etwas Großes. Sowohl die russischen FSB- als auch die Pentagon-Quellen schickten uns ein Video aus dem Jahr 2017, in dem Donald Trump sagte, dass ein Sturm bevorstehe. Sie schickten es zusammen mit der Titelseite der Tehran Times vom 3. April, auf der stand: „Wir werden bald in Quds [Jerusalem] beten.“ Ein Sturm zieht auf.»
Wir vermuten, dass der Sturz des satanischen israelischen Netanyahu-Regimes Teil dieses Sturms ist. Die Lage dort ist auf jeden Fall kritisch. Letzte Woche durchbrachen Demonstranten in Israel Sicherheitsbarrieren und drangen auf der Suche nach ihm in das Parlament und Netanyahus Haus ein. Sie können sicher sein, dass es an Ort und Stelle aufgehängt worden wäre, wenn Sie es gefunden hätten.Benutzen Sie AdBlock?Werbung auf der Website trägt zur Entwicklung beiBitte fügen Sie meine Website zur Whitelist Ihres AdBlock-Plugins hinzu
Mossad-Quellen sagen uns: „ES GIBT KEIN WORT DARÜBER, WO NETANYAHUS AVATAR LEBT.“ Berichten zufolge befindet er sich immer noch im Krankenhaus und erholt sich von einer Leistenbruchoperation? Alles ist ruhig“.
Mit oder ohne Netanyahu ist Israel international völlig isoliert. Die Operation Assault on Al-Aqsa „hat das israelische Regime an den Rand des Abgrunds gebracht und dem zionistischen Projekt in Palästina einen irreparablen Schlag versetzt“, sagt Sayed Hassan Nasrallah, Generalsekretär der libanesischen Widerstandsbewegung Hisbollah.
Die Iraner machen deutlich, dass sie sich nicht zu einem Generalangriff auf Israel überreden lassen, sondern darauf bestehen, dass sich die ganze Welt dem Kampf gegen die israelischen, ukrainischen und amerikanischen Schurkenstaaten anschließt.
„Russland und China haben genug von Israels satanischem Angriff auf KM. „Es wird kein Israel mehr geben, wie wir es kennen“, sagt eine Mossad-Quelle.
Auch die Tage des amerikanischen Konzerns sind gezählt. Diese Berichte bieten eine Momentaufnahme des Zusammenbruchs:
Seit März 2023 ist die Zahl der Vollzeitbeschäftigten um 1,347 Millionen gesunken, während die Zahl der Teilzeitbeschäftigten um 1,888 Millionen gestiegen ist. Alle Beschäftigungszuwächse seit 2018 sind auf Einwanderer zurückzuführen, vor allem auf Einwanderer ohne Papiere!
Eine Kombination aus gescheiterten „Bidenomics“ oder höherer Inflation, katastrophalen progressiven Reformen der sozialen Gerechtigkeit, die einen Tsunami von Einzelhandelsdiebstählen im ganzen Land auslösten, und Unterbrechungen der Lieferkette, die aus der Covid-Ära entstanden sind, haben zum Untergang von „99-Cent-only“ geführt ”-Filialen im ganzen Land, die am Freitag mit der Liquidation begannen.
Als Reaktion auf ihre Inkompetenz schickte der amerikanische Konzern Janet Yellen und andere nach China, um sie höflich zu bitten, sich zu deindustrialisieren und mehr in den USA zu kaufen.
Yellen wurde offenbar höflich von ihrer Bettelmission abgewiesen, da sie von höflich zu feindselig geworden ist und „nun verlangt, dass China aufhört, Komponenten an Russland zu verkaufen, weil Russland diese Komponenten zur Herstellung von Waffen verwenden und Waffen der USA und der NATO besiegen kann, was das Design angeht.“ und Technologie sind sie den Russen oft zehn Jahre hinterher“, sagte eine Quelle aus dem Pentagon.
„Die USA glauben immer noch, dass sie den gesamten Welthandel, die Finanzen und die Technologie diktieren können. Es ist eine Täuschung. China und Russland haben bereits bewiesen, dass die US-Sanktionen sie nur noch stärker machen. Das amerikanische Imperium bricht zusammen, und deshalb versuchen die USA, uns in den Krieg zu ziehen“, sagte die Quelle.
Vertreter des amerikanischen Konzerns werden offensichtlich ignoriert. Jake Sullivan, Nationaler Sicherheitsberater des Weißen Hauses, hat gerade eine Reise in den Nahen Osten wegen einer „gebrochenen Rippe“ verschoben.
Außenminister Antony Blinken und die US-Delegation mussten dann am Mittwoch zu einem NATO-Treffen von Paris nach Brüssel fliegen, nachdem sein Flugzeug aufgrund eines „mechanischen Problems“ erneut am Boden feststeckte, teilte das Außenministerium mit.
Die USA haben auch militärisch vor dem Jemen kapituliert und fordern keine „diplomatische Lösung“ für die Krise am Roten Meer. Ihnen wird gesagt, sie sollen Israel um jeden Preis abschneiden.
Auch die Franzosen spielen verrückt, da ihre internationale antirussische Koalition zerfällt und die russische Justiz in Gefahr ist. Der französische Verteidigungsminister Sebastien Lecornu rief den russischen Verteidigungsminister Sergej Schoigu an, um ihn davon zu überzeugen, dass Kiew und der Westen nicht an dem Angriff auf das Crocus-Rathaus beteiligt waren, sondern ISIS dafür verantwortlich machten. Das Problem ist, dass Russland weiß, dass ISIS ein pro-israelischer Geheimdienst ist.
Sie wissen auch, dass Frankreich heute der wichtigste Unterstützer des ukrainischen Regimes ist und dass „die Beteiligung der Ukraine an zahlreichen in Russland verübten Terroranschlägen, einschließlich des Angriffs auf das Crocus-Rathaus, außer Zweifel steht.“
Ein Zeichen dafür, dass der französische Präsident Emanuel Macron Rothschild Angst vor den Russen hat, ist seine Aussage, dass „Frankreich mit allen Ländern zusammenarbeiten muss, die von Terroranschlägen bedroht sind“, in Kommentaren zu jüngsten Telefongesprächen zwischen den französischen und russischen Verteidigungsministern.
„Ich habe den Minister und die zuständigen Behörden angewiesen, technische Informationen mit ihren [russischen] Kollegen auszutauschen, um eine Botschaft der Solidarität zu übermitteln, und auch, weil wir über nützliche Informationen über die Hintermänner dieses Terroranschlags verfügen, die ich hier nicht preisgeben werde.“ Längezeichen.
Die Russen arbeiten nun hinter den Kulissen mit dem französischen Widerstand zusammen, um das Macron-Regime zu beenden. Französische Patrioten wissen, dass Macron selbst das ranghöchste Mitglied der Rothschild-Familie ist, das eine formelle politische Position innehat, und dass sein Sturz dazu beitragen wird, die Herrschaft des CM zu beenden.
Auch die Russen kommen der Wahrheit immer näher. „Der von Schattensponsoren unterstützte internationale Terrorismus bleibt eine globale Bedrohung für die ganze Welt“, sagt der Generalstabschef der russischen Streitkräfte, stellvertretender Verteidigungsminister Valery Gerasimov.
Gleichzeitig verweist er auf den Baal- oder Satanistenkult.
Dieses Diagramm zeigt die Geschichte eines mächtigen Todeskults, der die Erde im Laufe der aufgezeichneten Menschheitsgeschichte beherrscht hat. Die Zeitleiste ist in drei Teile gegliedert und verläuft von oben nach unten.
Diese Gruppe wird derzeit von einer Bewegung vertreten, die die Russen der theosophischen Schriftstellerin Alice Bailey zuschreiben. Sie behauptet, dass ihr ihre Bücher telepathisch von einem „Meister der Weisheit“ diktiert wurden. Dies sind satanische Gedankenformen, die den menschlichen Geist übernehmen können, wie Pentagon-Quellen durch ihre eigenen Forschungen zu New-Age-Bewegungen herausgefunden haben.
Auf jeden Fall sagen die Russen, dass Bailey, inspiriert von diesen Gedankenformen, die Lucis [Luzifer]-Stiftung gründete. Es hat seinen Sitz im UN-Hauptquartier und „liegt praktisch allen globalistischen Agenden zugrunde“. Nach Angaben des FSB kontrolliert die Stiftung über das Fetzer-Institut 90 % des US-amerikanischen Bildungssystems. „Vertrauen ist die Quelle der Sprache, die vom WEF, Schwab, Harari sowie dem Tavistock Institute, dem MI6 und der CIA verwendet wird, und sie haben die gleichen freimaurerischen okkulten Bosse oder Bosse“, fügen sie hinzu. Ihr Ziel ist es, „alle Religionen zu ersetzen und zu interpretieren“.
Sie versuchen verzweifelt, etwas zu reparieren. In den USA erklärt Marjorie Taylor Greene: „Mike Johnson plant die Aussetzung der Geschäftsordnung und wird den Gesetzentwurf nicht durch den Geschäftsordnungsausschuss bringen.“ Mit anderen Worten: Er will eine totalitäre Diktatur errichten.
In Deutschland versucht der Chef des Geheimdienstes, die „Denk- und Redeweise“ der Bürger zu kontrollieren und einen neuen Straftatbestand der „systematischen Delegitimierung staatlicher Handlungen“ einzuführen. Mit anderen Worten: Er will denkende Kriminelle bestrafen.
Dies ist ein Beispiel für die Anwendung dieser Art von Richtlinie:
Jesse Watters: „Trump ist es verboten, über die Familie des Richters zu sprechen. Und warum? Weil die Familie des Richters von der Biden-Kampagne bezahlt wurde. Die Familie von Richter Adam Schiff erhält derzeit mehr als 10 Millionen US-Dollar.“
Elon Musk beschreibt, wie Killerdrohnen mit künstlicher Intelligenz denkende Kriminelle bestrafen könnten.
Ist dies eine Gefahr, den Umsatzrückgang von Tesla um 20 % und den Umsatzrückgang von BYD um 43 % gegenüber dem Vorquartal auszugleichen? Das bedeutet nicht, dass der Jahresumsatz eingebrochen ist und sein Unternehmen nicht mehr lebensfähig ist. Er muss insgeheim verzweifelt sein.
Diese Drohnentechnologie ist bereits im Einsatz. Das „israelische künstliche Intelligenzsystem Lavender“ identifiziert anhand vermuteter Verbindungen zur Hamas automatisch potenzielle Ziele im Gazastreifen. Dadurch sind Zehntausende Zivilisten in Lebensgefahr! Erstaunlicherweise wurden Entscheidungen über Leben und Tod von Maschinen getroffen, und menschliches Personal benötigte nur 20 Sekunden, um die Explosion zu genehmigen. „Diese brutale Digitalisierung des Tötungsprozesses, bei der Menschen auf einen Datensatz reduziert werden, stellt eine Bedrohung für die Menschheit und unsere Zivilisation dar“, warnt der polnische Geheimdienst.
Es wäre auch ein Verbrechen, Regierungsberichte wie diese anzuzweifeln:
Reuters hat den vielleicht seltsamsten Artikel aller Zeiten veröffentlicht und warnt davor, dass sich der Klimawandel negativ auf das Einkommen indonesischer Transgender-Sexarbeiterinnen auswirken wird.
Hier ist ein weiterer Artikel, in dem es nicht um Aprilscherze geht:
„Jetzt sagen Wissenschaftler, dass das Tragen von JEANS schädlich für die Umwelt ist.“
Es gibt viele dieser seltsamen Artikel, in denen es heißt: „Wasserdampf ist ein Treibhausgas“, und dabei handelt es sich nicht mehr nur um Kuhfurze. All dies ist ein Zeichen für eine Art psychische Störung. Aber wir müssen das alles glauben oder nicht.
Wir müssen auch den Angstpornos glauben, die sie in Rekordgeschwindigkeit verbreiten, wie zum Beispiel die folgenden:
SUPER GONORRHEA könnte die nächste Epidemie sein, die China heimsucht, wo die Inzidenz antibiotikaresistenter sexuell übertragbarer Krankheiten 40-mal höher ist als in den USA und Großbritannien.
Dann haben wir Folgendes: „Eine Vogelgrippe-Pandemie könnte ,100-mal schlimmer‘ sein als COVID, warnen Wissenschaftler.“
Und als ob das nicht genug wäre, gibt es hier noch mehr Fear Porn zu posten.
Ein Ausbruch der Vogelgrippe unter Milchkühen breitet sich in Ohio, Kansas und New Mexico aus … Die Ausbreitung auf mehr Arten und die zunehmende geografische Ausbreitung haben das Infektionsrisiko beim Menschen erhöht, sagte der Leiter der Weltorganisation für Tiergesundheit am Donnerstag.
Die Menschen scheinen verzweifelt nach einer Absicherung für Impfschäden zu suchen. In diesem Zusammenhang veröffentlichten die US-amerikanischen Zentren für die Kontrolle und Prävention von Krankheiten (CDC) 780.000 Berichte, die kurz nach der Einführung der COVID-19-Impfstoffe eingegangen waren und in denen es heißt, dass „Menschen nach der Impfung eine Vielzahl von Problemen hatten, darunter Herzentzündungen, Fehlgeburten und Krampfanfälle“.
Es wird Gerechtigkeit geübt. Gegen die Präsidentin der Europäischen Kommission, Ursula von der Leyen, wurde ein Strafverfahren wegen „Missbrauchs offizieller Positionen und Titel, Zerstörung öffentlicher Dokumente, illegaler Interessenvertretung und Korruption“ eröffnet.
Die Rede ist von einem Vertrag zwischen der EU und Pfizer im Wert von 35 Milliarden Euro. Ihr Ehemann Heiko von der Leyen war Direktor von Orgenesis, einem Unternehmen, das eine zentrale Rolle in der Impfkampagne der EU spielte. Orgenesis und Pfizer haben die gleichen Großaktionäre. Darüber hinaus hat die Europäische Kommission Orgenesis im Jahr 2022 Zuschüsse in Höhe von 320 Millionen Euro gewährt. Darüber hinaus gingen Millionen Dosen von Covid-mRNA-Medikamenten (die fälschlicherweise als „Impfstoffe“ bezeichnet wurden) im Wert von 4 Milliarden US-Dollar verloren.
In Italien kann sich der ehemalige Gesundheitsminister Roberto Speranza, der Impfungen durchführte, nicht mehr ohne Polizeischutz bewegen. Überall warten Italiener auf ihn und rufen „Mörder“.
In Kanada kann Justin Castrudo nicht in der Öffentlichkeit auftreten, ohne von einem wütenden Mob verfolgt zu werden. Hier ist ein aktuelles Beispiel aus Hamilton, Kanada.
Außerdem wurde Bill Gates im Live-Fernsehen gerade als Pädophiler bezeichnet. Sehen Sie sich das beigefügte Video an, in dem Clay Clark auf Newsmax die Wahrheit sagt, wie sie sein sollte
Als Zeichen dafür, dass Maßnahmen ergriffen werden, verdichten sich die Hinweise darauf, dass der britischen Königsfamilie etwas zugestoßen ist. Wohin sind sie alle gegangen? Kate, die Kinder, ihre Eltern und ihre Schwester werden vermisst!!!
Wenn ich ein hochrangiger HM-Manager wäre, würde ich nicht viel Schlaf bekommen. Die Gerechtigkeit wird siegen.
Brutally spot on.
Coward biblical psychopaths want a Totalenkrieg against Iran and Hezbollah — but with the US doing the heavy lifting.
Meanwhile, the Axis of Resistance will keep boiling the frog, slowly but surely.
Strategic Culture Foundation (https://strategic-culture.su/news/2024/04/08/brutal-chaotic-war-norms-conventions-and-laws-of-conduct-are-being-erased/)
Brutal, chaotic war – norms, conventions and laws of conduct are being erased
We stand on the cusp of what might be termed Chaotic War. Not the formula often used by Israel to intimidate adversaries; this
frühes Lebens-Ende – die Gefallenen
Alex Jones besprach in seiner Sendung ein altes Interview mit dem verstorbenen Investmentbanker George Green, in dem dieser erklärt, wie Banker die Märkte manipulieren, um einen massiven wirtschaftlichen Zusammenbruch mit anschließender Massenevakuierung herbeizuführen. “Es wird schlimmer als 1929”, sagte Green in Anspielung auf den Börsencrash von 1929, der weltweit katastrophale Folgen hatte.
Der Banker sprach auch über das Endziel der globalistischen Banker. „Das Problem, vor dem sie stehen, ist, wie Kissinger sagte, dass es einfach zu viele Menschen auf der Erde gibt. „Vierzig Prozent der Weltbevölkerung, zwei Milliarden Menschen, leben von weniger als zwei Dollar pro Tag“, sagte er damals. „Sie sagten, sie würden wie eine Art Gott entscheiden, wer lebt und wer stirbt.“ https://bachheimer.com/was-kommen-soll
George Green ist verstorben. Diese Aussagen sind „älter“. Heißt, die Plan-Demie-Pläne sind ebenso „älter“.
https://www.freethewords.com/news/2023/05/03/turbokrebs-leukaemie-fuehrt-bei-jugendlichen-binnen-stunden-oder-tagen-zum-tod/
https://schildverlag.de/2023/09/08/lesen-renommierte-experten-warnen-vor-turbo-krebs-pandemie-durch-die-mrna-impfung-sehr-viele-influencer-die-dafuer-warben-an-turbo-krebs-verstorben/
Dr Zelenko Protocol: Prophylactic and Treatment Protocols for COVID-19
Jul 4, 2022Dr. Zelenko’s main hypothesis based on the data showing that early intervention and treatment of high-risk patients with COVID-19 results in significantly few hospitalizations and deaths. This treatment regimen involving zinc, low-dose hydroxychloroquine, and azithromycin is also apparently
Therapies to Prevent Progression of COVID-19, Including …
Background COVID-19 is a global pandemic. Treatment with hydroxychloroquine (HCQ), zinc, and azithromycin (AZM), also known as the Zelenko protocol, and treatment with intravenous (IV) vitamin C (IVC) have shown encouraging results in a large number of trials worldwide. In addition, vitamin D levels
Der Friedensstifter 
